Ce simt copiii și nu ne spun despre provocările cu care se confruntă
Fiecare copil întâmpină în viața de zi cu zi, acasă, la școală, la grădiniță, în relațiile cu copiii, probleme pe care, de cele mai multe ori inconștient, încearcă să le evite în discuțiile cu părinții.
Poate fi vorba despre absența tatălui. Sau poate educatoarea a vorbit pe un ton agresiv. Poate există o caracteristică fizică pe care copilul nu o acceptă, iar ceilalti îl tachinează și înrăutățesc situația fără a-și da seama. Sau poate pur și simplu îi este greu să comunice despre anumite situații.
Cum facem noi, ca părinți, să fim la curent cu lucrurile care îl afectează? Ce facem atunci când nu vrea să vorbească cu mami sau cu tati despre ce simte și întrebările noastre rămân fără răspuns?
Ei bine… spunem povești împreună cu cel mic. Și, cel mai important aspect este să le spunem, nu să le citim.
Prin puterea magică a celor spuse, copiii pătrund ușor în lumea captivantă a poveștilor, ceea ce îi ajută să adapteze povestea originală în funcție de experiențele lor, ajungând să spună, la un moment dat, propria poveste – o ocazie minunată pentru noi, părinții, să descoperim lumea prin ochii celor mici și să înțelegem ce simt ei în situațiile dificile cu care se confruntă. Astfel, reușim nu doar să ne ajutăm copilul să depășească aceste momente, ci și să îl descoperim prin prisma emoțiilor sale și să-i înțelegem unicitatea.
Explorând prin întrebări simple, adresate cu blândețe, cerând detalii, copilul ne deschide ușa spre o lume magică: sufletul lui… mic, dar de o complexitate infinită.
Povesteam pe blog, acum câteva săptămâni, despre Mateo, care era foarte trist pentru că surioara lui, Maria, s-a născut prea devreme, iar acum mami stă cu ea la spital, iar el se simte singur. Îi e dor de mami și simte că ea nu mai are timp de el. Însă o întâmplare din pădure îi dă ocazia tatălui să îl ajute pe Mateo să înțeleagă situația, iar acesta își recapătă zâmbetul pe buze și încrederea că mami îl iubește la fel de mult ca înainte. Povestea întreagă o poți citi aici.
Poveștile terapeutice și emoțiile copiilor
Comparațiile sunt un ajutor extraordinar pentru cei mici atunci când aceștia încearcă să înțeleagă lumea și ceea ce li se întâmplă. Ei compară tot timpul experiențele dificile din viața lor cu situațiile pe care le întâlnesc în povești cu prinți și prințese sau în întâmplări reale (ca în cazul lui Mateo). Astfel, ei emit premise și trag concluzii despre ceea ce li se întâmplă. Iar noi avem ocazia să facem ca acele concluzii să fie constructive și să-i asigurăm celui mic, pe lângă hrană, îmbrăcăminte și adăpost, și sentimentul de siguranță emoțională – care vine dintr-o stimă de sine crescută si este resimțit de el ca „fericire”.
Prin acest tip de comunicare, transformăm o simplă poveste într-un joc cu rol terapeutic.
Există numeroase cărți cu povești terapeutice, care vizează teme specifice și care ne pot ajuta să explorăm și să rezolvăm împreună cu cel mic conflictele cu care acesta se confruntă. Este recomandat să înlocuim poveștile clasice cu acestea, atunci când copilul trece prin situații mai dificile.
Copilul mic are nevoie de poveşti pentru a învăţa cum să-şi rezolve propriile probleme, iar noi, ca părinți, avem privilegiul să putem spune poveștile potrivite.
Povestea terapeutică vine cu rezolvări cu totul neașteptate (pentru că fiecare descoperă propriile soluții) și conduce la reacții pozitive ce contribuie la dezvoltarea unei noi atitudini față de problema cu care se confruntă copilul.
