De când s-au născut gemenii mei, m-a preocupat relația dintre ei. Încă de la început, am simțit o oarecare rivalitate. Privind fotografia pe care am făcut-o la 6 luni cu ei în brațe, am observat că unul dintre gemeni îl împingea pe celălalt. Această conștientizare a venit cu mari sentimente de vinovăție. O lungă perioadă de timp, m-am tot întrebat ce anume fac greșit. La un moment dat, am înțeles că rolul meu este să mediez relația dintre ei și să-l fac pe fiecare în parte să simtă că este unic și special.
M-am bucurat când am primit invitația de la Gáspár György la Epic Talk, mai ales când am văzut că unul dintre subiecte era chiar „rivalitatea dintre frați”.
La eveniment, acest subiect a fost abordat de către Diana Stănculeanu, care a venit cu multe informații prețioase:
- În 70% dintre familii apar probleme de agresivitate fizică între frați, orice ar face părinții.
- Copilul petrece cel mai mult timp cu fratele/sora, mai mult chiar decât cu părinții.
- Rivalitatea între frați este naturală și biologică.
- Frații se nasc în rivalitate, iar noi, ca părinți, îi ajutăm să își construiască relația.
- Gelozia are în spate două emoții puternice, frica și furia; ambele având la bază pierderea anumitor resurse: atenție, afecțiune, timp petrecut cu părintele, iubire ș.a..
Acestea sunt doar câteva dintre aspectele abordate. Am găsit foarte utile aceste informații, că am simțit să le împărtășesc și cu voi, aici pe blog.
Te-ai gândit vreodată care sunt factorii care amplifică această rivalitate?
Diana Stănculeanu spune că tensiunile dintre frați se creează în funcție de 3 aspecte, care duc în timp la dezvoltarea unor tipare negative de interacțiune. Aceste aspecte sunt:
- Tipul de temperament
- Vârsta
- Felul în care se implică părinții
Tipul de temperament
Ne naștem cu un anumit tip de temperament. Acesta nu este ceva ce dezvoltăm pe parcursul vieții, ci mai degrabă un set de caracteristici cu care venim pe lume. Diferențele temperamentale dintre frați duc adesea la conflict. Unii copii sunt mai liniștiți și introvertiți, pe când alții sunt gălăgioși și mai dinamici, ceea ce creează o oarecare „incompatibilitate”.
De multe ori, părintele are tendința să perceapă comportamentul unui copil ca fiind mai „nepotrivit” decât comportamentul celuilalt copil. În aceste situații, ar fi ideal să rămânem prezenți și să ne detașăm de propria percepție, astfel încât să-i tratăm pe amândoi cu iubire și compasiune în egală măsură. Așa cum spune și Diana, „milităria nu este o soluție; fiara se îmblânzește în momentul în care se simte în siguranță”.
Vârsta
Cu cât este mai mică diferența de vârstă dintre frați, cu atât mai mare este provocarea pentru părinți, însă copiii creează o legătură mai strânsă unul cu celălalt. La fel ca în cazul gemenilor, vor fi doi copii mici care au nevoi urgente și importante, iar întotdeauna unul va trebui „să aștepte să-i vină rândul”.
Între 2 și 4 ani, copilul își dezvoltă identitatea. Sinele este în centrul vieții copilului. În centrul universului pe care-l construiește se află termeni precum: „eu”, „al meu”, „pentru mine”. Atunci când apare următorul copil în viața celui aflat la această vârstă, se trezesc în interiorul lui sentimente de furie, frustrare, gelozie, rivalitate ș.a. Tocmai acum când are cea mai mare nevoie de atenție, i se cere să fie înțelegător, responsabil, rezonabil cu fratele mai mic și „un frate mai mare care să-i facă mândri pe părinții lui”, părinți care sunt preocupați de creșterea fratelui mai mic.
Când diferența de vârstă este de minim 6-7 ani, părinților le este mai ușor să gestioneze relația dintre frați, însă legătura dintre ei nu mai este la fel de puternică. Fratele cel mare este mai independent, are sentimentul apartenenței la familie bine dezvoltat, dar timpul petrecut împreună este mai mic, au activități diferite și nu au prea multe interese comune.
Felul în care se implică părinții
Așa cum spuneam mai sus, tendința să îi cerem fratelui mai mare să arate înțelegere și empatie în relația cu fratele mai mic. Studiile demonstrează că până la 7 ani părțile din creier responsabile cu empatia nu sunt bine dezvoltate. Din acest motiv, părintelui îi este greu să gestioneze relația dintre frații apropiați ca vârstă, fără să afecteze stima de sine a vreunuia dintre ei.
Ceea ce putem face este să ne poziționăm ca mediatori și nu ca judecători sau arbitri. Rolul meu ca părinte este să traduc ceea ce ei își spun și să îl ajut pe fiecare să înțeleagă nevoile și emoțiile celuilalt.
Este important să prioritizăm timpul inteligent și să avem grijă să umplem cupele emoționale cu ceea ce are nevoie fiecare dintre ei. Este o adevărată artă să îi transmitem copilului care așteaptă să-i fie satisfăcute nevoile nu că merită mai puțin ci că avem încredere în el.
„Frații nu se nasc având o legătură. Frații se nasc în rivalitate! Iar dacă acea legătură se construiește mai armonios sau mai puțin armonios depinde doar de noi, părinții.” – Diana Stănculeanu.
EPIC TALK 2019 – „În căutarea adevărului despre noi și despre relațiile care ne cresc” a avut loc sâmbătă, 26 octombrie, la Hotel Pullman București. Evenimentul a fost organizat de Pagina de Psihologie și Mozaic Media.
Speakeri:
- Aurora Liiceanu, Psiholog
- Diana Stănculeanu, Psiholog
- Sanda Nicola, Jurnalist
- Dragoș Bucurenci, Activist
- Francisc Doboș, Preot
- Gáspár György, Psiholog
