Ce caută copiii în lumea poveștilor

Fiecare părinte își dorește tot ce e mai bun pentru copilul lui. Așa că definim „cea mai bună cale” în felul în care o vedem noi și ne creștem copiii în conformitate cu aceasta. Părintele perfect nu există în viața reală. Totuși, de multe ori, simțim că avem nevoie de îndrumare pentru a face lucrurile cât mai corect.

Întâlnesc cazuri în care părinții sunt îngroziți că ar putea crește un „monstru mincinos” pe care nu l-ar putea controla mai târziu sau un om care să nu se ridice la nivelul așteptărilor lor.

Îi întreb uneori pe părinți:

• ce știi despre copilul tău?
• cum își exprimă bucuria?
• cum gestionezi situațiile în care el își exprimă furia?
• cum repari relația cu copilul tău atunci când aceasta a avut de suferit?

De multe ori, ei realizează că nu-s prezenți în viața copilului. Că cea mai mare parte a energiei și timpului lor sunt investite în alte aspecte ale vieții. Nu reușesc să observe lucrurile mici dar importante din viața copilului. Și, uneori, își dau seama că, deși își doresc, nu pot aduce echilibrul în viața lor.

Nu trebuie să fii plecat din țară pentru a fi absent în viața copilului tău. Cele mai multe momente de absență se petrec chiar când locuiți sub același acoperiș. Această absență a părinților îi poate face pe copii să creeze „strategii alternative de supraviețuire”. Și aceste strategii pot include minciuna, agresivitatea, somatizare sau separarea de alți copii.

Când realizează aceste lucruri, părinții încep să fie mai prezenți și mai conectați, iar prin asta își schimbă atitudinea față de copilul lor. În locul monstrului mincinos, ei încep să vadă că acolo a existat tot timpul un copil inteligent și curajos.

Citeam zilele astea povestea unei fetițe de 9 ani, care se simțea atât de singură că și-a creat propria lume de creaturi mici, devenită familia ei. Era doar o familie pe care o vizita când părinții ei erau prea ocupați să o observe. Familia pe care ea a creat-o îi oferea o atenție deosebită și împreună au petrecut momente speciale. În această lume imaginară, ea s-a simțit importantă.

Practic, a simțit că a pierdut dragostea și atenția părinților ei, dar a găsit liniștea când a creat o familie în care se simțea importantă și în siguranță.

Se întâmplă deseori ca cei mici să evadeze într-o lume imaginară, creând acolo o poveste care să le dea puterea pe care nu o simt în lumea reală.

Copiii sunt inteligenți și știu cum să supraviețuiască. Mintea umană este sclipitoare și, dacă le dăm copiilor noștri puțină atenție și prezență reală în viața lor, atunci vom simți încotro ne îndreptăm ca părinți. Vom simți asta în inimile noastre.

Uneori uităm că parentingul este ceva care necesită atenția noastră zi de zi. Prezența conștientă a mamei și a tatălui umple golul pe care îl simt copiii și le oferă acestora siguranța de care au nevoie.

Din experiența de mamă, pot spune că emoțiile copilului și modul în care acesta se raportează la lume prin ele definesc echilibrul din viața lui. Nu există o strategie de parenting universal valabilă. Cel mai bun specialist în creșterea copilului este chiar inima părintelui. Acolo găsim revelațiile de care avem nevoie să fim părinți suficient de buni.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care pot să-și asculte inima.