Cum ne oglindesc relațiile din viața noastră?

Pictură realizată de Laura Ștefănescu @ Hobby Art Boutique

Pentru că vine această perioadă mai liberă și vom avea mai mult timp să petrecem cu noi înșine, o perioadă în care reflectăm mai mult la cum decurg lucrurile în viața noastră, m-am gândit să vorbim și despre această zonă a introspecției – despre felul în care ne oglindesc relațiile din viața noastră. Însă, aș vrea să trecem puțin mai departe de prea-cunoscutele credințe conform cărora noi ne alegem parteneri de viață care au lucruri în comun cu părinții noștri. Există acestă posibilitatea, adevărat, dar arhitectura relațiilor își are bazele într-un adevăr mai vechi și mai complex de atât.

Esenienii antici au intuit cel mai corect rolul relațiilor și modul în care acestea se manifestă în viața noastră. Ei au clasificat relațiile sub forma a 7 oglinzi (cele 7 oglinzi eseniene). În fiecare moment al vieții noastre, realitatea din interiorul nostru ne este oglindită de situații, alegeri, acțiuni și prin limbajul celor din jurul nostru.

Cele 7 oglinzi eseniene explică motivul pentru care întâlnim anumiți oameni, experimentăm anumite emoții cu ajutorul lor, simțim anumite lucruri, primim anumite lecții ș.a.m.d.

Ce ne arată aceste 7 oglinzi?

Esenienii au plecat de la premisa că, de-a lungul vieții, oamenii pe care îi întâlnim au rolul de a ne ajuta să ne reîntâlnim cu noi înșine.

• Prima oglindă – reflectă ceea ce suntem în momentul prezent.
• A doua oglindă – reflectă ceea ce judecăm în acest moment.
• A treia oglindă – reflectă ceea ce am pierdut sau ni s-a luat la un moment dat.
• A patra oglindă – reflectă cea mai mare frică a noastră sau o mare iubire pe care am pierdut-o.
• A cincea oglindă – este oglinda părinților noștri.
• A șasea oglindă – este cunoscută și sub numele de „cucerirea nopții negre a sufletului”.
• A șaptea oglindă – este oglinda modului în care ne percepem pe noi înșine, cunoscută și sub numele de „oglinda celui mai mare act de compasiune”.

Prima oglindă

Prima oglindă a relaționării este oglindirea prezenței noastre (a ceea ce suntem acum și aici) în prezent. Dacă prima oglindă este cea care se manifestă, atunci ceea ce vedem în acel moment va fi ceea ce suntem noi. Poate fi furie, frică, mânie, sau poate fi bucurie, extaz, fericire. Oamenii cu care relaționăm ne oglindesc, reflectă ceea ce se află deja în noi.

A doua oglindă

A doua oglindă a relațiilor, deși are aproape aceeași calitate, este puțin mai subtilă. Ea reflectă ceea ce judecăm. Dacă simțim că suntem înconjurați de oameni care se comportă tot timpul într-un mod care ne deranjează, putem începe să fim atenți la aceste tiparele de comportament. Îl observi pe celălalt și te întrebi: „mă oglindește pe mine?”. Iar dacă răspunsul este nu… nu simți că ești așa în acel moment, este posibil să fie vorba de o oglindă care să îți arate ceea ce judeci: mândria, ignoranța, gelozia, furia, bucuria ș.a.m.d.

Uită-te la caracteristicile acestui tipar. Încearcă să înțelegi ce se află în spatele acestor judecăți de valoare.

Dacă într-o perioadă scurtă de timp, observi un anumit tipar la oamenii care apar în viața ta, înseamnă că ai ceva de învățat și trebuie să te uiți mai atent spre tine și oamenii din jurul tău; să vezi ce îți arată de fapt.

Uită-te la oamenii apropiați, la care ții cel mai mult. Uită-te la acele comportamente care îți apasă „butoanele” de furie, mânie, frustrare… Ce îți arată toate aceste lucruri?

A treia oglindă

Această oglindă reflectă ceea ce am pierdut sau ni s-a luat. Poate fi vorba de inocență, de sensibilitate… Pe parcursul vieții, pe măsură ce încercăm să facem față provocărilor, pierdem părți din noi, din ceea ce suntem la început. Iar când recunoaștem aceste părticele la altcineva simțim acest lucru. Se întâmplă să întâlnești pe cineva pentru prima dată în viață și să simți nevoia să stai cât mai mult cu acea persoană. Acel om oglindește o parte din tine pe care ai pierdut-o sau la care ai renunțat cândva să poți face față vieții.

Întâlnim oameni care întrupează aceste bucăți din noi înșine pe care le-am pierdut și pe care le căutăm pentru a ne putea simți împliniți. Iar corpul nostru răspunde la aceste lucruri – printr-o atracție puternică, furnicături, emoții în zona stomacului ș.a.

Când se întâmplă acest lucru, întreabă-te: „Ce văd în această persoană?”, „Ce mi-a fost luat?”, „Ce am pierdut?”. Iar răspunsul s-ar putea să fie revelator pentru felul în care ne vedem pe noi înșine, ne organizăm viața, relațiile cu ceilalți și relația cu noi înșine.

A patra oglindă

Esenienii credeau despre această oglindă că ea reflectă cea mai mare frică a noastră sau o iubire pierdută. Această oglindă are o calitate ușor diferită.

Uneori, adoptăm modele de comportament care devin atât de importante pentru noi încât ne rearanjăm întreaga viață ca ea să se completeze cu acestea.

Poate fi un comportament compulsiv sau o dependență. Iar această oglindă ne arată acea dependență. Poate te gândești la alcool, sau nicotină, însă dependența de muncă, de a face bani sau cea de sex este la fel de puternică și ne afectează viața la fel de mult ca cea de alcool.

Atunci când ne uităm mai atent către relațiile din viața noastră și vedem ce ne arată de fapt această oglindă, vom putea găsi calea spre vindecare; iar conștientizarea problemei este primul pas spre vindecare.

A cincea oglindă

Esenienii spuneau că nașterea unui om vine ca o invitație pentru acesta, pe care el o acceptă. În viziunea lor, noi ne alegem părinții și o parte a experiențelor de aici. Ei bine, pe baza acestei credințe, aceștia au conturat a cincea oglindă, despre care spuneau că ne reflectă părinții. Aceasta este oglinda pe care ne-au arătat-o părinții noștri în copilărie, iar prin relația cu ei ne putem vedea pe noi înșine.

Exemplu:

Dacă ne simțim judecați constant în relația cu părinții noștri; sau simțim că nu suntem niciodată suficienți de buni pentru ei – există o mare posibilitate ca ei să reflecte o credință care există în noi, ca noi să credem că nu am îndeplinit așteptările pe care le-am avut de la noi sau că nu suntem suficient de buni în acest univers.

Avem ocazia să ne vindecăm rănile în relația cu părinții noștri atunci când recunoaștem sau înțelegem ceea ce ne transmite această oglindă.

A șasea oglindă

Știm că viața are înclinație spre echilibru. Natura are tendința să manifeste echilibrul. Din această perspectivă, putem spune că cele mai mari provocări ale vieții noastre ar putea fi, de fapt, oportunități de a crește și a ne demonstra măiestria.

Oglinda a șasea a fost numită „cucerirea nopții negre a sufletului”. Prin această oglindă ne vedem dezbrăcați de emoții și sentimente, de mentalitatea construită de-a lungul vieții. Dacă dăm la o parte tot ce am simțit și am experimentat, tot ce am pierdut și am câștigat, avem ocazia să ne vedem pe noi într-un mod cu totul și cu totul nou. Esenienii spuneau că această oglindă îți poate arăta măiestria sufletului.

A șaptea oglindă

Cea de-a șaptea oglindă eseniană este cea mai subtilă dintre oglinzi. Aceasta ne cere să permitem ca fiecare experiență a vieții, indiferent de rezultatul ei, să fie perfectă în natura ei. Indiferent dacă atingem sau nu obiectivele înalte stabilite de ceilalți, suntem invitați să vedem realizările noastre în viață fără a le compara cu nimic altceva, fără nici o referință externă.

Pentru unii, succesul înseamnă să ai bani, iar eșecul înseamnă să fii sărac. Pentru altcineva, succesul înseamnă să ai o familie fericită, iar eșecul este să fii singur.

Singurul mod în care ne putem vedea eșecul sau succesul în relație cu noi este atunci când ne raportăm ceilalți, la ceea ce ne-au spus sau ne-au arătat ceilalți că ar înseamna aceste două concepte. Fiecare aspect al vieții: forma corpului, greutate, statut, studii, carieră ș.a.m.d. sunt definite în funcție de ceea ce mediul ne-a învățat că înseamnă „perfectul”, „idealul”.

Dacă renunțăm să ne mai evaluăm, cum suntem de fapt? Dacă ne activăm rolul de observator care nu judecă ci pur și simplu spune ce observă, cum ne vedem din această perspectivă?

Oglinda a șaptea este oglinda modului în care ne percepem pe noi înșine.

Este foarte important să fim atenți la ceea ce reflectă aceste oglinzi. Dacă nu arată ce suntem în acest moment, nu înseamnă că ele nu funcționează… este posibil să arate ce judecăm. Ele funcționează. Trebuie doar să avem înțelepciunea necesară să recunoaștem ce anume reflectă.

Din fiecare conștientizare avem ceva de învățat. Poate fi o lecție despre onestitate, sau despre încredere, integritate, puterea de a ne bucura de lucruri mici…

Dacă suntem atenți la aceste lucruri ne putem îmbunătăți foarte mult calitatea vieții. Putem evita să repetăm anumite greșeli, putem construi relații mai puternice, mai echilibrate, putem învăța încrederea ș.a.m.d.

Te invit să-ți activezi rolul de observator și să privești către tine și relațiile pe care le ai cu cei apropiați, cu partenerul de cuplu, cu copiii.

Sărbători fericite, alături de cei dragi!