Despre studiul personalității: Istoricul modelului Big Five, sau ce se află în spatele celor mai bune teste de personalitate

Reperele modelului Big Five

Modelul celor cinci factori ai personalității reprezintă o organizare ierarhizată a trăsăturilor de personalitate sintetizate pe următoarele dimensiuni: Extraversie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrotism și Deschidere către Experiență. Numele fiecărei dimensiuni este rezultatul unui parcurs istoric, al unor re-evaluări conceptuale și a bogăției literaturii științifice legate de instrumente bazate pe acest model.

Părerea unanimă a teoreticienilor în legătură cu modelul este aceea că cei cinci factori, fie luați separat fie grupați, se regăsesc într-o formă sau alta în toate instrumentele care evaluează personalitatea. Așadar, putem spune că acest model conceptual este unul dintre cele mai solide din punct de vedere științific, din domeniul psihologiei.

Istoric

Modelul a rezultat în urma a două modalități de analiză: cea lexicală (prin intermediul limbajului uzual au fost identificate cele mai comune trăsături de personalitate, identificate în mai multe medii culturare) și analiza chestionarelor – în special a celor ce au rezultat din munca psihologului H. J. Eysenck, cel care a descoperit că Extraversia și Nevrotismul constituie componente majore ale testelor psihologice. De menționat că N, respectiv dimensiunea Nevrotismului, corelează cu o stabilitate emoțională scăzută; pentru a nu fi confundată cu domeniul psihiatric, această dimensiune mai poate fi regăsită și ca afectivitate negativă sau nervozitate – așadar, stabilitatea emoțională ca aspect al personalității nu ține în mod necesar de psihopatologie. De asemenea, Extraversia mai apare și ca Energie sau Entuziasm, Deschiderea ca originalitate, Agreabilitatea ca Afiliere, iar Conștiinciozitatea ca și constrângere sau control.

După cum spuneam, prima dintre abordările care au condus la identificarea celor cinci factori ai personalității a constat în analiza limbajului cotidian, deoarece, pentru o persoană obișnuită, personalitatea se definește prin intermediul unei serii de adjective precum prietenos, sensibil, punctual. Astfel de termeni reprezintă modalitatea de bază prin care oamenii se înțeleg atât pe sine cât și pe ceilalți – iar teoriile personalității au apărut ca o modalitate de a explica fenomenele definite de aceste adjective, utilizate de fiecare dintre noi în mod constant. De asemenea, deoarece munca de psiholog se bazează foarte mult pe obținerea de informații prin auto-descrieri și descrieri obținute de la cunoscuți, alegerea analizei limbajului comun ca descriere a personalității a reprezentat un prim pas firesc.

Ipoteza lexicală susține că diferențele individuale semnificative au fost, de-a lungul evoluției limbajului, identificate de membrii fiecărei populații și codate ca trăsături de personalitate. Astfel, au fost descoperite dimensiunile de bază ale personalității și s-a putut structura o categorizare a trăsăturilor de personalitate.

La nivel științific însă, această analiză a jucat un rol relativ mic fiind consolidată de chestionare destinate evaluării construcțiilor derivate din teorii ale personalității.

Multe dintre scalele psihologice sunt destinate evaluării emoțiilor negative cronice care îi preocupă pe psihiatri și pe psihologii clinicieni, în timp ce o altă categorie de scale vizează activitatea interpersonală, esențială pentru psihologii preocupați de nivelul social. Contribuția lui Eysenck a fost aceea de a apropia aceste două abordări având ca rezultat definirea scalelor Nevrotism și Extraversie, validate de mulți ani de cercetare ulterioară. Pe de altă parte, aceste două dimensiuni nu acopereau multitudinea de caracteristici de personalitate. Alți autori, respectiv Tellegen și Atkinson au propus a treia grupare de trăsături, independente de E și N pe care le-au denumit Deschidere (către experiențe cu impact în dezvoltarea personală) în timp ce, în paralel, Costa și McCrae propuneau dimensiunea Deschidere către Experiență – așadar, munca independentă a cercetătorilor a ajuns la un numitor comun.

Acesta a fost punctul în care studiul lexical și cel standardizat, prin intermediul chestionarelor s-au contopit, contribuind la identificarea factorilor personalității. Ulterior, aceeași autori au sugerat necesitatea unei dimensiuni care să vizeze autocontrolul, fiind propusă dimensiunea Constrângerii (regăsită astăzi drept Conștiinciozitate). Ultimul factor rămas – agreabilitatea – a fost identificat în analiza Spectrului Interpersonal.

Baza științifică a modelului Big Five

Utilitatea analizei lingvistice și a chestionarelor de personalitate fundamentate teoretic susțin aplicabilitatea modelului în rândul unor culturi multiple și diferite.

Încă din anii 1980 cercetătorii aparținând de diferite tradiții teoretice au ajuns la concluzia că factorii Big Five sunt sintetizează dimensiunile fundamentale ale personalității, concluzie susținută atât de auto-analiză cât și descrierile oferite de cunoscuți, în rândul nativilor diverselor culturi, ale chestionarelor aplicate atât la copii, studenți, adulți – femei și bărbați, proveniți nu numai din cultura europeană dar chiar și din cea asiatică.

Modelul a răspuns exigențelor științifice susține atât de instrumente de evaluare cât și de observatori dar a trecut și testul timpului – pe măsură ce subiecții înaintau în vârstă, modelul confirma aceleași trăsături de personalitate evaluate inițial.

Se ridică problema naturii personalității în sine, poate cea mai complexă dintre dimensiunile umane. Analiza factorială urmărește generarea unei structuri simple – grupări de variable care definesc fiecare dimensiune. Astăzi este cunoscut faptul că trăsături de importanță centrală pentru teoriile personalității sunt rezultatul a două sau mai multe dintre dimensiunile Big Five. Să luăm ca exemplu timiditate a, care rezultă din elemente ale Nevrotismului și ale Extraversiei. Descrieri precum „ostil” sau „temperamental” pot face referire fie la un scor înalt al Nevrotismului cât și la un scor scăzut al Agreabilității. Așadar, o selecție diferită de variabile poate duce la un set diferit de dimensiuni legate de un factor comun – din punct de vedere statistic, toate soluțiile sunt echivalente. Aceasta a fost o provocare puternică pentru cercetătorii care s-au străduit să contureze structura personalității.

Etichetele utilizare reflectă modalități de conceptualizare, iar cei care susțin modelul Big Five diferă în ceea ce privește viziunea asupra factorilor – de aceea și întâlnim denumiri diferite ale factorilor. Aceste diferențe sunt însă doar descriptive și ridică unele întrebări: care sunt trăsăturile care definesc fiecare factor, care sunt cele centrale, care sunt periferice? La un anumit nivel, aceste diferențe țin de cadrul teoretic: de ce strict aceste dimensiuni ale personalității sunt universale și nu altele?

Probabil cele mai puține controverse sunt legate de dimensiune Nevrotismului. Acesta reprezintă difereințe individuale legate de tendința de a exprima distresul cât și stilurile de gândire și comportament care se pliază acestei tendințe. Scorurile înalte ale Nevrotismului corelează cu experimentarea afectelor negative cronice și indică predispoziția spre dezvoltarea unor tulburări de ordin psihiatric. Tensiunea nervoasă frecventă, depresia, frustrarea, vina și auto-învinovățirea pe care aceste persoane le resimt adesea sunt asociate și gândirea irațională, o stimă de sine scăzută, un control slab al impulsurilor și îndeplinirii nevoilor, acuze somatice (ecoul pe care emoția negativă îl are asupra organismului) și un stil ineficient de a face față stresului. Pe de altă parte, cei care obțin un scor scăzut al Nevrotismului nu sunt în mod necesar cei care au o sănătate mintală bună ci sunt calmi, relaxați, cu un temperament neutru și imperturbabili.

În schimb, dimensiunea Extraversiei ridică unele probleme – pe cât de utilizat este acest termen în limbajul uzual, pe atât de multe discuții vin pe seama conținutului conceptual al Extraversiei. Cele mai multe discuții provin din faptul că Extraversia și Agreabilitatea, împreună, definesc Spectrul Interpersonal în jurul căruia termenii interpersonali gravitează aproape în mod egal. Axele tradiționale ale acestui spectru sunt Dominanța (sau statutul) și Afilierea (sau dragostea) iar cele mai multe dispute legate de Extraversie privesc alinierea sa la aceste axe. Cercetători precum Goldberg și Wiggins, bazându-se pe analiza termenilor lingistici și pe tradiția interpersonală, au corelat acest factor cu Dominanța. McCrae și Costa au concluzionat ulterior că Extraversia este localizată cel mai bine între Dominanță și Căldură, căpătând astfel și valențe emoționale.

O altă clarificare legată de evaluare este aceea că oamenii care sunt veseli, entuziaști, optimiști și energici nu sunt în mod necesar lipsiți de anxietate și depresie – acest fapt devinde de nivelul Nevrotismului lor. Însă oamenii veseli tind în mod consecvent să fie dominanți, vorbăreți, sociabili și calzi astfel încât unii autori susțin că emoția pozitivă ar trebui văzută ca punct central al extraversiei.

Literatura legată de studiile lexicale sugerează faptul că indivizii cu o extraversie scăzută pot fi descriși ca fiind tăcuți, rezervați, retrași, timizi și tăcuți.

La fel ca și Agreabilitatea, și Conștiinciozitatea este o dimensiune adesea evaluată; se pare că acestea sunt două dimensiuni clasice ale caracterului, indivizii fiind descriși cu „bun” versus „rău” și „puternic” versus „slab”. Inițial acești factori au fost ocoliți de cercetători, având valențe morale – cu toate acestea ambele reprezintă dimensiuni obiective și observabile ale diferențelor individuale. Unii oameni sunt mai consecvenți, meticuloșu, organizați și orientați spre rezultate în timp ce alții nu sunt astfel iar auto-descrierile acestor caracteristici pot fi validate de apropiați sau de partenerii de viață.

În timp au fost oferite mai multe conceptualizări legate de Conștiinciozitate. O putem întâlni, la unii autori, drept Constrângere sau Prudență, reflectând o dimensiune de control a comportamentului.

O altă viziune asupra factorului Conștiinciozitate le aparține autorilor Digman și Takemoto-Chock’s; aceștia l-au echivalat cu Voința pentru realizare, reprezentând o latură proactivă a conștiinciozității care organizează și direcționează comportamentul.

Termenul de Conștiinciozitate combină două aspecte deoarece poate presupune fie a fi condus de conștiință fie a fi silitor și minuțios. Empiric, ambele par să fie echivalate.

Cercetătorii care utilizează chestionare au găsit un factor mai amplu care include, pe lângă creativitate și interese intelectuale, emoții diferențiate, sensibilitatea estetică, nevoia pentru varietate și valorile neconvenționale. Acest concept amplu este prezent de un număr mare dintre cercetători care au argumentat că dimensiunea Deschiderii, căci despre ea este vorba, este văzută din prisma profunzimii, direcționării s și permeabilității conștiinciozității și motivațional în nevoia pentru varietate și experiență. Ideile, desigur, formează un aspect important al conștiinciozității, însă fanteziile, sentimentele și valorile sunt de asemenea considerate experiențe față de care o persoană poate fi mai mult sau mai puțin deschisă.

Deși indivizii diferă în ceea ce privește încadrarea în cei cinci factori, aceștia scot în evidență probleme universale. Cu siguranță toți oamenii au un răspuns anume la pericol, pierdere și amenințare; interacționează unii cu ceilalți într-o măsură sau alta; au de ales între riscul de a explora și limitările situației familiare; trebuie să cântărească propriul interes social; să găsească echilibrul dintre muncă și recreere. Oare trăsăturile au proprietăți motivaționale? Oamenii vorbăreți vor să vorbească, cei empatici vor să ajute – așadar, cel puțin unele dintre aceste trăsături au proprietăți motivaționale. Sunt trăsăturile dispoziții de durată? Există dovezi provenite din studii longitudinale legate de stabilitatea trăsăturilor incluse în fiecare dintre cei cinci factori ceea ce susține ideea de dispoziție de durată.

Aplicații ale modelului

S-a observa că modelul Big Five oferă psihologiei personalității un fenomen replicabil ce poate fi explicat. Atracția către acest model are trei considerente: integrează o varietate mare de constructe ale personalității, facilitând astfel comunicarea dintre diferiți cercetători care vin cu propria orientare teoretică predominantă; este comprehensiv, oferind o bază pentru explorarea sistematică a relațiilor dintre personalitate și alte fenomene; este eficient, procurând cel puțin o descriere globală a personalității în baza a cinci scoruri principale.

Dintre toate acestea, inteligibilitatea este poate cea mai importantă. Fără un model ușor de înțeles și complet, studiile legate de trăsăturile de personalitate tratate ca predictori sunt neconcludente, deoarece cele mai importante trăsături ar fi trecute cu vederea. Acest lucru este puțin probabil să intervină câtă vreme cei cinci factori sunt incluși în studiu. Chiar și rezultatele nule au greutate informativă într-un astfel de studiu: facă nici unul dintre factori nu se leagă de acest criteriul lipsă, atunci căutarea de predictori ai personalității poate fi abandonată astfel încât să nu mai consume resurse.

Atât în literatura de specialitate cât și în presă a fost discutată relevanța personalității în mediul industrial și organizațional. Diferiți autori au explorat fie utilitatea modelului pentru psihologii clinicieni, fie aplicabilitatea acestuia în consiliera. Fie că vorbim despre specializarea în educație, mediul juridic sau sănătate, psihologii au nevoie să găsească modalități prin care să utilizeze acest model în beneficiul propriei discipline. De asemenea, s-a demonstrat în nenumărate rânduri faptul că evaluarea personalității angajaților poate fi realizată cu succes în baza modelului Big Five.
S-au adus argumente conform cărora atât modelul cât și tradiția în munca de a răspunde exigențelor statistice ale instrumentelor bazate pe acesta pot da replică multora dintre conceptele adesea redundante utilizate în psihologia sănătății.

Autori specializați în arii diferite au demonstrat aplicabilitatea modelului Big Five în fiecare dintre domeniile de activitate ale psihologilor. Big Five descrie potențialul de adaptare școlară; explică modul în care emoțiile sunt conectate reciproc; explică relațiile interumane inclusiv din punct de vedere al psihologiei evoluționiste; explorează moduri în care dispozițiile specifice personalității afectează proiectele personală care le ocupă oamenilor viețile cotidiene.

Istoria îndelungată a studiilor realizate pentru consolidarea modelului Big Five, replicabilitatea sa inter-culturală și validarea sa empirică susținută de numeroase metode și instrumente face ca modelul Big Five să fie descoperirea centrală a psihologiei personalității – oferind informația fundamentală de la care pornesc toate concluziile legate ceea ce putem aștepta de la o persoană.

DECAS (oferit de PsihoProiect și utilizat de Benchmark Profile în proiectele de testare psihologică a angajaților) este unul dintre instrumentele bazate pe modelul Big Five.