Izolare sau reconectare cu realitatea?

Ne confruntăm cu o criză în domeniul sănătății care va impacta inclusiv economia. Este ceva nou, cu care nu ne-am mai întâlnit… și realitatea este că nu știm cât va dura și ce se va întâmpla de fapt. Totuși, dintr-o altă perspectivă, putem privi această situație globală ca pe o provocare de a ne întoarce pe calea inimii, de a ne întoarce la noi și la cine suntem cu adevărat. Care este, de fapt, mesajul pe care refuzăm să îl auzim?

În secolul vitezei, acest virus vine și ne spune să ne oprim puțin și să ne uităm la toate aspectele realității în care trăim. În ritmul trepidant și alergarea de zi cu zi, am uitat cine suntem și nu ne mai regăsim în propriile vieți. Situația actuală ne face prezenți la aspecte din viețile noastre în care eram „implicați” doar la nivel declarativ.

Dacă înainte toată viața noastră era la birou și acasă eram musafiri, acum petrecem timp cu familia. Iar asta poate fi o provocare destul de mare pentru unii dintre noi. Descoperim diferențe mari între noi și partener, de care până acum nu eram conștienți.  Astfel, un efect secundar al acestei situații este acela că izolarea crește rata divorțurilor. Suntem nevoiți să stăm împreună cu celălalt și asta poate să ne apropie sau să ne despartă. Ce se întâmplă de fapt este că devenim prezenți, dăm drumul situațiilor care nu onorează cine suntem cu adevărat și renunțăm la acele legături care nu ne mai sunt benefice.

În aceeași idee, părinții care le asigurau copiilor programe școlare și de after school sunt acum nevoiți să petreacă ei cele 9 ore pe zi cu copilul. Parentingul era mult mai ușor când altcineva (cadrele didactice) petrecea mare parte din timp cu copilul nostru. Acum totul este altfel. Dacă până acum profesionalul ne ocupa mare parte din timp, acum viața personală revine pe poziții și aici pare să întâlnim cele mai mari dificultăți.

Astfel, în contextul actual, cu sau fără voia noastră, începem să devenim prezenți la realitățile din viața noastră la care am refuzat să ne mai uităm cu atenție de mult timp. Toate acestea ne arată cine suntem noi în fiecare relație, în fiecare context și fiecare provocare ne spune care este de fapt lecția pe care trebuie să o învățăm.

Ne simțim din ce în ce mai singuri

Ai observat că, deși interacționăm din ce în ce mai mult, cunoaștem mulți oameni, vorbim la telefon, avem Facebook, Instagram, ne simțim din ce în ce mai singuri? Trăim un paradox în care se înmulțesc conexiunile sociale și scade conectarea. Avem din ce în ce mai multe relații și ne simțim din ce în ce mai singuri. Și asta pentru că relațiile nu ne mai împlinesc. Și poate că împlinirea nu a fost niciodată în relații. Poate că ușa și cheia împlinirii erau ascunse în inima noastră și tocmai deschiderea acestei uși este resursa principală a relațiilor noastre… și nu invers. Ceilalți nu ne fac să ne simțim iubiți, înțeleși, apreciați, văzuți… pentru că iubirea, înțelegerea, aprecierea sunt lucruri pe care le putem găsi doar în interiorul nostru.

Avem tendința să „investim” în relații într-un mod în care ne epuizăm, crezând că vom obține lucrurile de mai sus. Însă numai atunci când ne deschidem inimile, lumina din interiorul nostru se va conecta cu lumina din interiorul celorlalți. Când accesez iubirea, înțelegerea și acceptarea în interiorul meu, atunci ceilalți vor veni către mine cu iubirea, înțelegerea și acceptarea din interiorul lor.

Adevărata investiție în relație este investiția interioară. Cum ai defini lumina din interiorul tău? Iubire, grijă, atenție, generozitate, conectare, inocență, libertatea, încredere, putere? Această lumină, indiferent de forma ei și valorile care o definesc este singura investiție autentică. Și acest tip de investiție nu ne epuizează, ci ne amplifică – pe noi și pe ceilalți.

Să ne întoarcem la cine suntem cu adevărat

Când o relație nu merge, primul gând este despre ce ar trebui să schimbe celălalt. Dar, indiferent ce ar schimba celălalt, asta nu va schimba ce e în interiorul nostru. Calea inimii este o cale cu provocări pe care doar tu le poți confrunta. Cel mai frumos dar pe care îl putem face celorlalți este să fim mai buni în fiecare moment, cea mai bună variantă a noastră și din aceste feluri de a fi de frecventă înaltă care ne definesc să dăruim autentic, într-un mod care aduce bucurie ambelor părți.

Dacă nu putem merge afară, cum ar fi să mergem înăuntrul nostru, în inimă? Care sunt locurile în care simt durere – în relațiile și contextele în care mă aflu acum? Care sunt lucrurile pe care nu pot să le accept la ceilalți și cum mă oglindesc acestea pe mine? Ce energii, acțiuni, atitudini, comportamente, feluri de a fi investesc în contextele din viața mea și relațiile cu cei apropiați? Cine sunt eu în aceste contexte și relații?

Pentru a construi relații frumoase, bune, pozitive și împlinitoare cu cei din jur, trebuie să îți fie foarte clar cine ești tu cu adevărat. Doar așa vei înțelege ce oferi și de ce primești ceea ce primești.

Putem continua victimizarea, condamna, dispera… sau putem să ne oprim puțin, să privim mai atent și să realizăm care sunt acele lucruri pentru care suntem recunoscători în contextul actual.

De asemenea, este important să înțelegem faptul că dacă suntem orientați spre spiritualitate, acest lucru nu ne privează de manifestarea legilor fizice. Cum spunea un preot zilele acestea: „Să nu avem impresia că virusul este o o vietate mică, obligată să facă stânga împrejur în momentul în care vede un creștin, că face o selecție între sfinți și păcătoși și are dreptul sau plăcerea să infecteze doar păcătoșii. Câtă vreme trăim încă în trupul acesta, să nu uităm că există legi naturale care trebuie respectate.”

Înainte să închei acest articol, vreau să împărtășesc cu tine un video inspirațional despre Coronavirus, care vine cu o altă perspectivă. Traducerea o găsești mai jos.

Sursă: Youtube

„Mulțumesc, Coronavirus!

Mulțumesc că ne-ai zguduit și ne-ai arătat că suntem dependenți de ceva mult mai mare decât credeam!

Mulțumesc că ne-ai făcut să apreciem confortul în care am trăit, abundența de produse, libertatea, sănătatea și să realizăm că ne comportăm ca și cum toate astea ni s-ar cuveni pur și simplu!

Mulțumesc că ne-ai oprit! Astfel, vedem cât de pierduți eram în alergătura de zi cu zi neavând timp pentru lucrurile cu adevărat importante.

Mulțumesc că ne-ai permis să lăsăm deoparte toate problemele pe care le credeam atât de importante și să ne faci să vedem ce este cu adevărat important!

Mulțumesc că ai oprit traficul! Pământul ne roagă de mult timp să ne uităm la poluare, dar noi nu l-am ascultat.

Mulțumesc pentru toată frica! Aceasta este o boală globală care persistă de mulți ani și pe care nu am avut curajul să o confruntăm. Acum suntem nevoiți să o confruntăm și să învățăm cum să o îmbrățișăm cu iubire și cu suportul oferit comunității.

Mulțumesc pentru aceasta reevaluare a vieților noastre!

Mulțumesc că ne-ai arătat, în sfârșit, că suntem toți interconectați! Mulțumesc pentru unitate!

Noi știam că lumea trebuie să se schimbe. Ne-ai dat șansa să resetăm totul și să construim lumea de la zero.

Acest virus este parte din noi, este între noi și este în noi. Ne-a conecat pe toți, fie că a făcut asta fizic sau energetic.

Recunoștința susține sistemul imunitar și, totodată, ne permite să vedem lucrurile din mai multe perspective. Depinde de noi ce perspective alegem, dar cel mai bine este să fim conștienți de toate aceste perspective.

Fii recunoscator! Fii conștient! Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.”