Luptă, fugi sau schimbă perspectiva
Pentru mine, perioada aceasta este mai mult una de introspecție; este mai mult despre feluri de a fi și prezență decât despre liste cu obiective mărețe și cu lucruri de bifat.
Dacă ar fi să fac o mini-călătorie în timp, aș spune că 2019 a fost un an cu provocări si oportunități. Am stat mai mult cu mine, am meditat și am creat un ritual care să mă ducă la starea de echilibru fizic, mental, emoțional și spiritual. A fost un an despre noi perspective, curaj, asumare și așezarea firească a lucrurilor.
Am înțeles că atunci când reușim să fim cu adevărat prezenți la tot ceea ce trăim, putem accesa starea de mulțumire. Prin prezență, putem aduce bucurie în viețile noastre și ale celorlalți.
Ca și observator prezent, atât în viața mea cât și în contextul muncii mele, am văzut că avem tendința să ne simțim atrași de dramă. Astfel, în situațiile de zi cu zi, la nivelul relațiilor, dar și în zona profesională, ajungem să repetăm aceleași tipare și să fim victime ale acelorași mecanisme de supraviețuire, reacționând adesea la frici în loc să acționăm conștient.
Frica apare, în general, ca răspuns la o amenințare. În preistorie, această „alarmă” funcționa ca mecanism de supraviețuire. Însă, astăzi, supraviețuirea a căpătat o altă definiție. Ne este teamă că vom fi judecați sau respinși, deși suntem conștienți că rana emoțională nu este fatală. Totuși, pe tărâmul subconștientului uman, pericolul emoțional este la fel de mare precum moartea și declanșează aceeași reacție de „luptă sau fugi”.
Când „amigdala de emoții” trage alarma, hormonii de stres, precum adrenalina și cortizolul, inundă corpul nostru, pregătindu-ne pentru reacții necesare supraviețuirii. Apare pulsul accelerat, respirație superficială și mai rapidă, ne tremură vocea, ni se înmoaie picioarele și avem o senzație ciudată în abdomen sau simțim că ni se pune un nod în gât.
Aceste senzații activează pilotul automat, iar atunci când suntem puși față în față cu stresul, reacționăm adesea ca și cum urmează să înfruntăm un „pericol de moarte”.
Cum ne afectează pilotul automat?
Când reacționăm la situații din zona de pilot automat, nu reacționăm de fapt la situația prezentă ci la triggerul sau la povestea din mintea noastră, care nu reflectă realitatea. De fapt, frica nu reflectă aproape niciodată realitatea.
Frica activează pilotul automat și asta ne împiedică să rămânem prezenți și ne afectează echilibrul, productivitatea, relațiile și dezvoltarea noastră ca oameni.
Cum răspundem conștient situațiilor care apar?
Când ne aflăm într-o situație de tip trigger, este important să conștientizăm impulsurile care apar și ce le generează. Acest lucru ne oferă un punct de pornire în gestionarea conștientă a situației. Și pentru a oferi o înțelegere mai profundă asupra felului în care putem schimba perspectiva, am explicat procesul în câțiva pași:
- Ne răspundem la întrebarea: „Sunt prezent sau sunt în povestea minții mele?” și conștientizăm dacă, de fapt, am activat mecanismul „luptă sau fugi”.
- Începem să respirăm conștient pentru a ne aduce în prezent.
- Ne mutăm atenția de la gânduri la corp. „Care este emoția prezentă acum? Unde anume o simt în corp?”
- Acceptăm și explorăm în profunzime emoțiile care apar și starea de fapt. „Ce anume vrea să ne spună această emoție? Care este relația pe care o am cu această emoție?”
- Emoțiile sunt ca o ploaie de vară scurtă. Ele apar, le vezi, le accepți și când alegi să le eliberezi, dispar pur și simplu.
- Din starea de prezență, gestionăm situația cu calm, răbdare și înțelepciune.
De cele mai multe ori, schimbarea de perspectivă apare atunci când conștientizăm lucrurile pentru care merită să fim recunoscători. Nu este necesar să așteptăm un „mare eveniment” pentru acest lucru. Dacă privim atent, putem observa că avem o mulțime de motive de recunoștință chiar în acest moment.
Ce impact are schimbarea de perspectivă în viața noastră?
Avem tendința să cădem în poveștile generate de mintea noastră sau de ceilalți, iar atunci când suntem într-o fantezie, mintea nu poate sa perceapă realitatea complet autentic, deoarece percepțiile o deformează. Dacă mai multe persoane s-ar uita la ceva anume, fiecare ar vedea altceva. Pentru că percepțiile noastre definesc realitatea.
Dacă în supraviețuire atragem critică, răutate, cruzime, limitare, frustrare, rigiditate, minciună, judecată, intoleranță, indiferență, dominanță, control și alte umbre care ne afectează emoțional, schimbarea de perspectivă ne oferă starea necesară pentru a genera calm, deschidere, conectare, bucurie, maturitate, înțelepciune, flexibilitate, empatie, echilibru, armonie și flow.
Cum spunea Anais Nin, „Viața este un proces de devenire, o combinație de stări prin care trebuie să trecem. Oamenii eșuează când doresc să aleagă o stare și să rămână în ea. Asta este un fel de moarte.”.
Pentru că suntem atașați ca viața să se întâmple așa cum vrem noi, nu suntem deschiși la a curge si a primi cu brațele deschise orice vine. Astfel, de fiecare dată când ne agățăm de așteptări și reacționăm din mecanismul „luptă sau fugi”, generăm eșecul.
Intenția mea pentru 2020 este să schimb perspectiva atunci când am tendința să intru în mecanismul „luptă sau fugi”. Tu ce planuri ai?