Povestea simplă a lui „A avea”

În ultima vreme, aud multe persoane din jurul meu preocupându-se de partea materială. Unii își doresc mai mulți bani, alții vor ca businessul lor să crească mai repede și exemple sunt multe.

De curând, o prietenă mi-a spus o poveste care m-a făcut să văd încă o dată cât de receptivi sunt copiii la ceea ce văd și aud; ei sunt ca un burete care absoarbe tot ceea ce este „pe masă”.  Și această poveste sună cam așa:

Într-o zi, un copil, care își făcea lecțiile la o măsuță din spațiul de lectură al unei librării, a venit la mine și m-a întrebat cum se conjugă verbul „a avea”. Acesta avea o mare nelămurire cu infinitivul lung. El nu înțelege deloc gramatica.  Lui îi place doar matematica, pentru că îl ajută să își calculeze banii pe care îi primește săptămânal și îi pune în pușculiță. Cu toată seriozitatea de care am fost în stare, l-am lămurit… sau cel puțin așa am sperat.

„Interesant!” – mi-a spus. Deci… „a avea” înseamnă bani? Adică „a avea avere”? Așa spun părinții mei, că este important să ai, dar mulți, să nu rămână omul sărac. Ah, am uitat să-ți spun, mie îmi place și desenul. Și să îți mai spun ceva… cam secret: am învățat să desenez tot felul de bani, monede, bancnote și bani de aur. Îmi imaginez că fac ce vreau eu cu ei, pentru că porcul meu de pușculiță este dolofan. Sunt sigur că o să se transforme în bani adevărați.

Băiețelul părea să aibă o inteligență ieșită din comun, avea o curiozitate vie. Mărturisirea lui neașteptată despre bani m-a îndemnat să-i explic că oamenii cred, în mod greșit, că „a avea” sau „averea” înseamnă doar bani și lucruri materiale.

Contrariat fiind de cele auzite, mi-a propus un pariu: să ne uităm într-un dicționar explicativ. Dacă el are dreptate, eu îi voi cumpăra prăjitura pe care a pus ochii la cofetăria din fața librăriei. Dacă explicațiile mele coincideau cu cele din dicționar, el îmi va da gadgetul lui.

„Foarte bine!” Am consultat dicționarul și, citind cu voce tare, copilul a aflat, spre marea lui mirare, că avere, în afară de „agoniseală”, mai înseamnă și altceva. Înseamnă și „totalitatea experiențelor și cunoștințelor deținute de cineva”, și „o relație afectivă cu cineva” și „înzestrare a cuiva cu o anumită calitate” și „necesitate, voință, existență, independență, scop, destinație.”

• Păi asta nu înseamnă cam tot? Înseamnă că și eu sunt o avere și oricine poate fi?, m-a întrebat nedumerit.
• Exact, oricine poate ajunge să fie și să aibă tot ce își dorește.

L-am lăudat pentru că s-a gândit să deseneze bănuții înainte de a-i avea și i-am povestit cum poate desena orice: o inimă strălucitoare, pe el însuși, oameni fericiți, absolut orice.

Adevărata avere este când suntem sănătoși, bucuroși pentru noutatea fiecărei zile, alături de cei dragi, când ne bucurăm de natura care ne răsfață cu splendoarea și roadele ei.

M-a întrebat dacă și oamenii mari fac asta. Sigur că da! Nu-i așa, oameni mari? Noi întâi mulțumim pentru ceea ce există deja în viața noastră, după care ne setăm obiective și intenții. Apoi trăim cu încredere fiecare zi, în timp ce Universul își revarsă generozitatea asupra noastră.

Tu când ți-ai întrebat ultima dată inima care sunt cele mai sincere dorințe ale tale? Când ai ascultat-o ultima dată cu adevărat?

Inima este locul în care descoperim cine suntem cu adevărat și accesăm curajul de a întâmpina cu încredere provocările. Cu toții știm că tot ceea ce ne dorim se află în noi. Pentru că dincolo de mintea iscoditoare se află spiritul iubitor. Dacă spiritul este plin de dragoste, dragostea este cea mai puternică forță din univers.

Este minunat când permitem forței creatoare să emane din interiorul nostru și să transforme provocările în miracole.