Rana de umilință și arhetipul masochistului

Lise Bourbeau consideră că această rana apare între 1 și 3 ani, atunci când copilul simte că părinților săi le este rușine cu el sau îi este teamă că se va murdări sau va face o prostie în public și astfel se va face de rușine.

Dacă prin comportamentul nostru, generăm în copil sentimente de rușine, comparație sau îl facem să se simtă inferior, această rană ia amploare.

Când copilul se simte controlat de către părinte, lezat, umilit, acesta dezvoltă arhetipul masochistului.

„Masochistul” este cel care găsește plăcere și chiar satisfacție în suferință. Inconștient, acesta va căuta durere și umilire. Este hipersensibil și se lasă afectat chiar și de cele mai nesemnificative lucruri. Are tendința să treacă peste nevoile personale și își provoacă suferință ignorându-le. Își dorește foarte mult să se simtă util și să-i bucure pe ceilalți. Pe de altă parte, la cea mai mică tentativă de critică, intră în defensivă și se simte umilit și neînsemnat.

Are tendința să se devalorizeze și refuză să creadă că poate fi o persoană specială și importantă pentru ceilalți. Atunci când este învinovățit de ceva, se blochează și nu mai știe ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere atât de mult încât alege să plece din locul respectiv. De fiecare dată când se simte vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situația.

Rușinea este foarte prezentă și vizibilă în viața lui. Îi este rușine de el însuși și de ceilalți. Se gândește adesea să nu cumva să le fie rușine celorlalți cu el.

Cel care poartă rana umilinței are tendința de a merge încet, ca și cum ar aduna multe greutăți în spate.

Pentru cel cu arhetipul masochistului a fi liber înseamnă a fi nelimitat, iar atunci când ești nelimitat apare riscul exceselor.

„Masochistul” are tendința să se pedepsească pe sine, crezând că astfel îl va pedepsi pe celălalt.

Simte adesea că ceilalți abuzează de el și folosește replici precum „nu sunt servitorul nimănui”. Îl afectează foarte mult felul în care ceilalți își manifestă controlul asupra sa.

Celui ce poartă rana umilinței îi este teamă să nu-l rănească pe celălalt, să nu fie considerat egoist, să nu fie înjosit, umilit sau considerat ca fiind „nedemn”.

„Masochistul” în relații

Acesta simte adesea că este dezgustat de el însuși. Sexual, are dificultăți datorită rușinii pe care o simte și nu își ascultă nevoile, deși este senzual. De asemenea, îi este dificil să fie vulnerabil și să comunice deschis.

Tulburări alimentare

Este bulimic. Are tendința să mănânce foarte des. Compensează și se recompensează prin mâncare.

Din punct de vedere fizic, la cei cu rana umilinței este prezentă grăsimea abdominală excesivă și au tendința să se îngrașe foarte ușor.

Vindecarea rănii de umilire

La fel ca atunci când ne rănim fizic, în cazul rănilor emoționale dacă ignorăm rana, nu o curățăm și nu o îngrijim corect spre a se vindeca și alegem să o bandajăm superficial doar cât să nu se mai vadă, dezvoltăm o mască, în cazul rănii de umilire – masca masochistului despre care am vorbit mai sus.

Pentru a ne vindeca, este necesar să ne iertăm pe noi înşine şi pe părinţii noştri (chiar dacă ei sunt cei care în copilărie activează aceste răni).

Vindecarea este un proces de durată și în această călătorie este important și bine venit orice sprijin, fie că vorbim de prieteni, consiliere psihologică, coaching, întâlniri cu grupuri de suport ș.a..

Este important să reținem că nu suntem rănile noastre. Acest pansament, această mască poate fi prezentă, dar totodată avem puterea de a ne vindeca și a ne construi viața din cine suntem cu adevărat, dincolo de toate aceste răni sau traume emoționale.

În perioada următoare voi aborda pe blogul ninasofian.ro/blog toate cele 5 răni fundamentale. De curând am scris și despre rana de respingere, articol pe care îl găsești aici.