Ciberbullyingul și agresorul din spatele ecranului

„Copilul meu este agresat la școală de către un alt copil. Ce pot să fac?” – cam așa sună întrebările părinților îngrijorați atunci când înțeleg pentru prima dată cu adevărat ce este bullyingul.

Bullyingul se referă la comportamentul abuziv și este întâlnit în general la școală. Unii copii dezvoltă anumite tipuri de comportament abuziv, pe care le îndreaptă asupra colegilor (sau anumitor colegi). Aceștia din urmă au de suferit – „urăsc” să mai meargă la școală, le este dificil să lege relații de prietenie și încep să aibă rezultate tot mai slabe la învățătură. De asemenea, ei experimentează aproape constant tristețea, furia și se simt singuri.

Copiii agresori îi lovesc, îi împing, le adresează cuvinte jignitoare sau îi amenință. Chiar și excluderea cuiva dintr-un grup poate fi o formă de abuz. Bullyingul este diferit de alte situații conflictuale normale din copilărie, diferențiindu-se prin faptul că agresorul îi face rău celuilalt copil în mod intenționat.

Dacă ar fi să facem o delimitare clară a tipului de  bullying, acesta este de 2 feluri:

• tradițional (agresiune fizică, emoțională, relațională)
• cibernetic, digital –  sau cyberbulling

Mă gândesc că poate titlul acestui articol te face să te gândești că bullyingul tradițional, de la școală, a apus, sau că agresorul nu are aceeași putere în spatele ecranului. Dar bullyingul este din ce în ce mai puternic și mai des întâlnit, iar cyberbullyingul are un impact mult mai mare decât pare.

„Bullyingul este o poveste despre cruzimea fără limite. Este o experiență copleșitoare, despre care ne este foarte greu să vorbim” – spunea Gaspar la Social Media for Parents 2017.

Cum recunoaștem o situație de ”bullying”:

• există intenția de a răni,
• această intenție declanșează acțiunea,
• cineva este rănit (fie fizic, fie din punct de vedere emoțional),
• agresorul (fie că vorbim de o persoană sau un grup) are mai multă forță decât „ținta”,
• persoana agresată nu provoacă, nu instigă,
• comportamentul abuziv este repetat în mod constant,
• copilul agresat își pierde brusc prietenii.

Bullyingul apare sub diferite forme:

• fizică (lovire, împingere, distrugerea obiectelor copilului),
• verbală (insulte, tachinări, comentarii inadecvate),
• psihosocială sau socială (lansarea unor zvonuri false despre copilul agresat, stânjenirea lui în public, excluderea din grup),
• electronică (în mediul online, pe e-mail, site-uri de socializare, prin trimiterea de mesaje, postarea de clipuri, amenințarea la telefon, etc).

Astfel de situații pot apărea chiar din primii ani de școală. Din păcate, studiile arată că cea mai mare parte a profesorilor nu văd nimic în neregulă cu astfel de comportamente și permit ca acestea să aibă loc în continuare în mediul școlar.

Cyberbullyingul

În online, cei care agresează se ascund în spatele ecranului și, din acest motiv, agresiunea este  mult mai dură. Este mai ușor să agresezi pe cineva fără să privești acea persoană în ochi. Totodată, frica celui agresat este mai mare, mai ales atunci când copilul nu știe cine este agresorul. În mediul online, nu ai întotdeauna metode și resurse să ajungi la cel care agresează și, de cele mai multe ori, acesta scapă nepedepsit.

În mediul online, publicul poate fi foarte mare. Nu poți controla la câtă lume ajunge informația. Printr-un simplu  share oricine poate valida agresiunea. În plus, informațiile vor rămâne acolo, și nu le mai poți șterge. Mintea face scenarii cu privire la ce cred ceilalți despre ceea ce văd sau citesc și de aceea și trauma este mult mai mare.

În online, copilul este expus pericolului non stop, 24 de ore din 24.

„Să îi dai copilului telefonul sau tableta cu conexiune la internet și să-l lași nesupravegheat este ca și cum i-ai da cheile la mașină cu rezervorul plin și îl lași să plece singur” – Gaspar Gyorgy.

Un copil agresat este caracterizat de următoarele:

• se simte neajutorat,
• resimte o teamă generalizată și confuzie,
• îi este dificil să descrie și să identifice ce anume îl supără (se poate simți trist și anxios și în afara orelor),
• poate regresa spre comportamente specifice unor vârste mai mici,
• îi este teamă să fie departe de un părinte sau de un adult.

În cazul copiilor mai mari:

• aceștia au dificultăți de învățare și de concentrare,
• se învinovățesc pentru incidentele care au loc,
• le este teamă să nu fie acaparați de tristețe și furie,
• au dificultăți în a adormi,
• se tem pentru siguranța lor și a celorlalți,
• pot dezvolta la rândul lor un comportament agresiv.

Ce pot face părinții copilului agresat

Primul impuls este să ceri pedepsirea celui care a agresat, însă cel mai important este să-i acorzi atenție copilului. Are nevoie de capacitatea de a asculta mai mult decât în alte situații – dacă se simte înțeles, anxietatea lui se va ameliora. Dacă ai avut aceleași experiențe, amintește-ți că tu ești adult acum – nu asocia ce ai simțit și ai gândit tu cu ceea ce crezi că ar trebui să experimenteze copilul.

De asemenea, nu este o soluție să contraataci copilul agresor sau familia acestuia. Copilul tău poate prelua un model eronat de rezolvare a problemelor. O direcție de urmat pe termen lung este să găsești o activitate care îi face plăcere copilului și să îl încurajezi să se implice în această activitate. Astfel, stima lui de sine va crește, își va face prieteni cu care are multe în comun și îi va îmbunătăți starea generală.

Cine este agresorul?

• Agresorul poate fi un coleg care caută atenție, considerând că prin comportamentele abuzive la care recurge, își va crește popularitatea.
• Poate consideră că aceasta este modalitatea prin care primește ceea ce își dorește.
• Adesea acesta încearcă să se simtă important sau să simtă că este puternic prin faptul că „se ia” de cineva.
• Unii dintre copiii agresori vin chiar din familii în care toată lumea e în permanență furioasă și se comportă într-un mod agresiv – așadar, va crede că furia și agresiunea sunt manifestări normale, pe care doar le copiază.
• Este foarte posibil ca agresorii să fie și ei agresați, acasă.

De regulă ținta unui agresor este o persoană pe care o consideră mai slabă. Își pot îndrepta atenția spre acei colegi care se supără cel mai ușor sau au o dificultate în a se apăra pe cont propriu. Alte „ținte” sunt colegii pe care îi consideră mai inteligenți sau foarte diferiți. Pe de altă parte, copiii agresori îi pot ataca pe ceilalți și fără un motiv anume.

Ce pot face părinții copilului care agresează

În primul rând, trebuie să înțelegem că acești copii au o situație la fel de dificilă ca și aceea a copiilor pe care îi agresează.

Află care sunt motivele copilului pentru a recurge la astfel de comportamente, discută cu el și încearcă să-i descoperi nevoile și cum îl poți ajuta. Este posibil ca acest comportament să ascundă nevoia de a scăpa de anumite sentimente neplăcute prin care trece chiar el.

Învață-l de mic ce înseamnă empatia, compasiunea și respectul, astfel încât situațiile de acest tip să fie complet evitate. Dacă totuși apar, ia măsuri și asigură-te că așteptările tale în ceea ce privește comportamentul copilului sunt cunoscute de către acesta.

Este foarte important să-l încurajezi pe copil atunci când are un comportament pozitiv față de ceilalți. Însă, este nevoie să conștientizezi că cel mai important exemplu pentru copilul tău ești tu.

Nina Sofian,

Psiholog și Parenting Coach