Uneori lucrurile merg pur și simplu prost, sau îngrozitor de prost… și se întâmplă lucruri de neimaginat pentru părinți. Există situații pe care pur și simplu nu le-ai putut evita, de care n-ai reușit să fugi indiferent de cât de mult te-a antrenat viața… dar totodată, încercarea de a preveni i-a salvat pe oameni de multe ori. Și asta începe cu informarea. De asta ne-am întâlnit astăzi aici, pe acest blog, pentru informare, pentru a pune informațiile cap la cap și astfel să găsim metode prin care să evităm tragedii. Și toate astea pentru a preveni abuzul sexual asupra copiilor.

În încercarea de a evita orice tentativă de omor a timpului tău, îți voi prezenta mai jos câteva subiecte esențiale pe care un părinte este dator să le discute cu copilul pentru a preveni abuzul sexual, dar și alte tipuri de abuz.

1.    Corpul uman

Mulți părinți sunt încă reticenți când vine vorba despre astfel de discuții, unii confundă limbajul vulgar cu cel tehnic sau pur și simplu au anumite prejudecăți. Dar lucrurile nu trebuie să fie atât de dificile, ci mai degrabă naturale, cu părți amuzante și momente serioase. Și pentru a simplifica lucrurile, hai să vedem cum abordăm aceste discuții cu copilul.

Oamenii au diferite forme și mărimi

Da. Nu toți oamenii au configurația antrenorilor de fitness sau a personajelor din revistă. Asigură-te că nu alimentezi complexele copilului și ajută-l să le depășească, să fie mai relaxat și cât se poate de mulțumit de felul în care arată. El nu este prea gras, sau prea slab și noi suntem datori să-l ajutăm să înțeleagă asta. Ține de datoria noastră să ne îngrijim de stima lui de sine până când copilul crește suficient, atât fizic cât și din punct de vedere emoțional. Și primul lucru pe care trebuie să-l facem este să evităm să-l numim gras, slăbănog sau să facem glume pe aceste teme și să prevenim ca aceste lucruri să aibă loc la școală sau în alt mediu în care copilul își petrece timpul.

De la cap și creier – până la degetul mic de la picior

Discută cu cel mic despre importanța fiecărui organ în parte. Explică-i ce mașinărie complexă se află în noi și ce misiuni importante au organele noastre. Dacă-ți este greu să renunți la eufemisme când ajungi la părțile intime, folosește limbajul medical. Este important să vorbești deschis cu copilul despre părțile corpului. El trebuie să știe cum funcționează corpul, care sunt funcțiile fiecărui organ, care sunt zonele intime. Altfel, el nu va înțelege care sunt limitele de care ceilalți nu au voie să treacă.

Folosiți cărți cu imagini, povești în discuțiile despre corp. Cu cât sunt mai vizuale informațiile pe care le furnizați cu atât mai mult interes va arăta copilul. În plus, imaginile sunt mult mai ușor de reținut decât teoria, încadrați învățăturile în povești cu tâlc sau căutați povești pe acest subiect pe baza cărora să discutați concret, cu toate explicațiile necesare, ulterior.

Schimbările și pubertatea

Discuțiile referitoare la pubertate este bine să începem să le purtăm cu copilul după împlinirea vârstei de 8 ani. Atunci, putem aborda subiecte precum: schimbarea vocii, părul de pe corp, relația dintre pubertate și schimbările de dispoziție, menstruație șamd.

Violarea intimității

Trebuie să fim expliciți când vine vorba de care sunt părțile private ale corpului și ce constituie o violare a intimității.

Copilul trebuie să știe cine și în ce situații îi poate atinge zonele intime. De exemplu, în cazul în care medicul îl examinează, în cabinet, cu tine de față sau în apropiere, vorbim despre o situație adecvată; la fel și în cazul în care părintele îl ajută să se spele.

În aceeași idee, copilul trebuie să cunoască și care sunt lucrurile pe care ceilalți au voie să le facă în prezența lor. El trebuie să știe care sunt limitele și tu să faci tot posibilul ca relația voastră să-l ajute pe cât de mult posibil să-ți comunice orice semn de violare a intimității.

2.    Sex și sexualitate

Sexul este natural și face parte din ciclul vieții umane. Discuția despre sex cu copilul nu trebuie să fie o una formală, ca o oră de matematică. Ci una bazată pe schimb de replici, momente amuzante, într-un cadru relaxant – astfel te vei simți și tu mai confortabil, dar și copilul.

Nu aștepta acea discuție importantă. Este adevărat că explicațiile sunt mai greu de înțeles pentru copiii mici, dar vă puteți uita împreună la poze cu bebeluși care cresc în burtică și puteți vorbi și despre spermatozoizi și ovule. Sexul nu ar trebui să fie un mister, ci ar trebui descris ca un act făcut de doi adulți care se iubesc. Pe măsură ce copilul creşte, este important să discuți cu el imaginile care apar în mass media și modul în care se compară cu realitatea.

În cadrul unor astfel de discuții, uneori copilul încearcă să schimbe subiectul sau pleacă. Lasă-i timp să integreze ceea ce tocmai a învățat. Cu siguranță vei mai crea ocazii în care să discutați despre acest subiect, nu trebuie să cuprinzi totul într-o singură discuție.

3.    Limite în spațiul on-line

Odată cu dezvoltarea rețelelor de socializare au crescut și pericolele la care sunt expuși copiii. Ce înseamnă să utilizezi tehnologia online într-un mod responsabil? Care sunt acțiunile, cuvintele, replicile care trebuie să-l pună în gardă pe copil atunci când își petrece timpul pe rețelele de socializare? Când are voie să trimită imagini și ce fel de imagini are voie să le trimită celorlalți? De ce? Care sunt riscurile? Ce se poate întâmpla? Ce trebuie să facă copilul atunci când simte pericolul? Sunt întrebări la care trebuie să ne răspundem nouă și mai apoi copilului. Vorbește cu el despre importanța vieții private, a zonelor private în acest context, a spațiului personal și a informațiilor personale, despre respectarea vieții private. Explicați-i copilului că tot ce este postat online este disponibil pentru oricine, în orice moment. Vorbiți-i despre faptul că nu este suficient să „blochezi” pe cineva care îți invadează spațiul și că trebuie să vă aducă la cunoștință lucrurile de acest fel, vorbiții despre conturile false, despre cum acționează agresorii în online, despre faptul că problemele vin de la cei în care ai încredere și că oamenii răi încearcă să-ți câștige încrederea înainte de a ataca.

4.    Respectul față de sine și față de ceilalți

Acest subiect merge dincolo de îngrijirea corpului. Dacă cineva atinge un copil într-un mod necorespunzător sau dăunător, acesta trebuie să știe să spună „NU”, să ceară ajutorul unui adult. Îi va fi mai ușor să reacționeze adecvat decât să se conformeze cerințelor agresorului dacă părintele are o relație sănătoasă cu copilul și a purtat cu el un dialog deschis și onest pe acest subiect.

Atât fetițele cât și băiețeii încep să observe, la un moment dat, anumite schimbări ale corpului la prietenii lor de sex opus. Trebuie să discutăm și despre aceste lucruri, ca mai apoi să vorbim și despre limitele pe care copilul trebuie să le respecte, iar el să înțeleagă ce înseamnă respectul față de ceilalți.

Este important să reținem că discuțiile nu sunt suficiente, copilul nu identifică întotdeauna în timp util semnele pericolului. Ține de datoria noastră ca părinți să nu ne lăsăm copiii nesupravegheați, să știm tot timpul unde sunt, să păstrăm legătura măcar telefonic, să fim atenți la semnele care indică un eventual abuz și nu ignorăm aceste semne atunci când apar.

Cum recunoști dacă propriul copil este abuzat și ce faci?

Psihicul nostru are mecanisme de apărare foarte puternice și, fiind vorba despre un lucru atât de dureros, avem tendința să ne gândim că nouă nu ni se va întâmpla așa ceva, copilului nostru nu i se va întâmpla.

Totodată, nu este ușor să observăm eventualele semen ale unui abuz. Agresorul sexual nu lasă întotdeauna semne vizibile pe corp iar copiii sub efectul traumei au tendința să ascundă evenimentul. De fapt, cei mai mulți agresori apelează la trucuri de manipulare astfel încât, de multe ori, copilul începe să își asume o vină care nu-i aparține, motiv pentru care nici nu spune ce i s-a întâmplat.

Copilul abuzat dezvoltă modalități de a gestiona suferințele pe care le ascunde de membrii familiei sau posibilii salvatori.

Cea mai bună metodă de a ajuta copilul să treacă peste un abuz sexual este ca acel abuz să nu aibă loc niciodată. Dar uneori lucruri inimaginabile au loc și atunci noi trebuie să descoperim problema și pentru asta trebuie să fim receptivi la orice semn, orice schimbare în comportamentul copilului.

Dacă copilul îți comunică ceva neobișnuit sau observi anumite lucruri care sădesc chiar și cea mai mică bănuială, crede-l, cercetează, investighează problema. Dacă, din nefericire, abuzul a avut loc, ajută-l să înțeleagă că a procedat bine că ți-a spus, că nu este vina lui. Mergi cu el la psiholog, oferă-i spațiul pe care ți-l cere și afecțiunea de care are nevoie. Anunță autoritățile, și susține-i cu toate informațiile de care dispui pentru a-i ajuta să-l găsească pe agresor. Cei mai mulți agresori pedofili recidivează și orice acțiune poate fi de ajutor în salvarea altor copii.