Mama vrea să mă fac doctor, dar eu vreau să devin antreprenor

–  Gabi, cum e posibil să fii un doctor atât de bun și renumit și totodată să nu-ți placă ceea ce faci? De ce ești mereu atât de nefericit? Ce-ți lipsește?

–  Știi vorba aia „Cei deștepți se duc la medicină”?

Nu mi s-a impus niciodată să mă duc la o facultate care nu mă atrage sau să învăț o meserie care nu îmi place. Dar Gabi avea dreptate… cei deștepți se duceau la medicină. Iar părinții lor erau mândri că au copii doctori. Și, chiar dacă aș vrea să-mi spun că trăim alte vremuri, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-a lungul timpului, ne-am însușit o mulțime de idei preconcepute: că există meserii bune și muncă de jos, sau că există copii: „inteligenți” și copii „slabi (la învățătură)” și lista poate continua.

Vorbeam cu Gabi de minute bune, și, deși încercam să fiu obiectivă și să mă concentrez pe discuție, tot felul de întrebări îmi năpădeau mintea: „De unde vine toată neîmplinirea aia care se ascunde în spatele acelui surâs forțat?”; „De unde a scos-o pe asta cum că cei deștepți făceau medicina?”, „De ce există atât de mulți părinți care își proiectează dorințele sau frustrările pe copiii lor, privându-i de atâtea experiențe?”…

Performanțele și capacitățile copiilor sunt evaluate pe baza notelor obținute la matematică sau a unor răspunsuri. Această tendință a direcționat și așteptările unora dintre părinți: „Copilul meu va avea succes dacă are note mari la matematică sau dacă va memora imensul bagaj de informații oferite de școală.

Însă, în general, educația și direcția profesională pleacă de acasă. Viziunea copilului, modul de înțelegere a unor concepte sau felul în care acesta rezolvă o problemă sunt lucruri catalogate, de multe ori, ca fiind greșite, doar pentru că nu respectă căile deja mult bătute. Astfel, talentele și abilitățile lor analitice se pierd treptat din cauza acestui tip de abordare.

Inteligența este definită ca și capacitate de adaptare la noutate și nu are legătură cu capacitatea de memorare sau aceea de a urma direcții dictate de către îndrumători. Un copil ascultător nu este neapărat un copil inteligent, și invers.

Cu siguranță, școala oferă o bază informațională necesară educației fiecăruia dintre noi, însă există unele aspecte de care părinții pot ține cont, astfel încât talentele și abilitățile înnăscute ale copiilor să fie păstrate.

• Abilitățile fiecărui copil se manifestă într-o manieră unică.
• Ca părinți, este important să ne ghidăm după cele mai noi studii și, mai ales, după observațiile pe care le facem personal.
• Inteligența nu apare sub o singură formă. Această concepție este prezentă în literatura de specialitate încă din anii 1980 și stipulează faptul că există mai multe tipuri de inteligență și că fiecare persoană este diferită în ceea ce privește expresiile și utilizarea acestora. Teoria a fost formulată în urma scanării activității creierului în contextul oferirii anumitor stimuli care au declanșat reacții mai mult sau mai puțin puternice în funcție de tipul de inteligență al persoanei.

1. inteligența lingvistică – răspunde și înțelege cu rapiditate limbajul simbolic, nuanțele legate de sens, de ordinea și contextul cuvintelor;
2. inteligența logico-matematică –  presupune abilități matematice și utilizarea cu ușurință a sistemelor logice precum raționamentul inductiv și deductiv;
3. inteligența muzicală –  este o abilitate ce presupune atât înțelegerea, cât și perceperea și crearea muzicii; este specifică celor ce reușesc să aibă o carieră în domeniul muzical dar și în coregrafie;
4. inteligența spațială –  presupune o gândire predominant vizuală (în imagini), o percepție foarte precisă a lumii vizuale și reconstituirea cu ușurință a elementelor observate; acest tip de inteligență este foarte dezvoltat la artiști, arhitecți, designeri și sculptori;
5. inteligența kinestezică sau corporală –  presupune utilizarea capacităților fizice într-o manieră avansată, fie pentru atingerea unui scop fie pentru a se exprima; o întâlnim, desigur, la actori, mimi, dansatori, sportivi și actori.
6. inteligența interpersonală –  este abilitatea de a simți, de a percepe și de a-i înțelege pe ceilalți și reacțiile pe care oamenii le au, de a le „citi” dispoziția, dorințele, motivațiile.; cei care posedă acest tip de inteligență devin cel mai probabil lideri dar și profesori sau psihologi. Chiar și printre scriitori observăm presența acestui tip de inteligență;
7. inteligența naturalistă –  poartă acest nume deoarece poate fi în beneficiul celor care vor fi biologi, medici, fizicieni și presupune o abilitate de a recunoaște, compara, clasifica elemente ale naturii.

Nici una dintre aceste forme ale inteligenței nu este superioară celorlalte, întrucât, cu suficientă grijă și susținere, fiecare dintre acestea pot conduce spre performanță în domeniul aferent, odată ce este stimulată și canalizată spre domeniul său specific. Cea mai simplă dar si cea mai importantă manieră în care poți identifica abilitățile copilului este să îi acorzi timp și să-l observi. Cu alte cuvinte nu doar să „vezi” ce face ci și să înțelegi, să pui în context și să adaptezi la realitatea lui ceea ce face. Unele abilități își găsesc expresia încă din primii ani de viață, altele se restructurează sau apar ulterior. Manifestarea sau inhibarea lor ține foarte mult de mediu. Adesea copilul își alege într-o manieră ce pare instinctivă anumite preocupări, interese, activități sau jocuri deoarece acestea corespund cu abilitățile pe care le are, cumva latente și care așteaptă să se dezvolte. Deși pare că toți copiii se joacă la fel, la o privire mai atentă asupra diferențelor, oricât de mici, poate fi esențială pentru viitorul lor.

De asemenea, este important să discuți cu copilul despre lucrurile care îl interesează cât și despre cele care nu îi stârnesc deloc curiozitatea și încearcă să afli și care sunt motivele lui. Evită să-i subestimezi părerile crezând că este prea mic ca să știe ce vrea. Chiar dacă interesele lui se schimbă de-a lungul timpului, s-ar putea ca această etapă să aibă în comun anumite aspecte, precum abilitățile copilului. El își va schimba interesele datorită multor factori care țin atât de dezvoltarea personalității sale cât și de influența externă.

Testează și oferă-i copilului posibilitatea de a experimenta. Acest lucru trebuie realizat într-o manieră lejeră care să permită schimbarea firească a intereselor în conformitate cu stadiul de dezvoltare atât acasă, la școală cât și în timpul liber. Chiar dacă pentru cei mai mulți dintre noi predomină în special existența unui tip de inteligență, este important să-i permitem copilului să se expună și să-și folosească fiecare tip de inteligență (și abilitățile ei specifice) în conformitate cu gradul în care acestea sunt dezvoltate.

Foarte important, mai ales în primii ani de viaţă ai copilului, este să menținem un ritm relaxat, o manieră informală și jucăușă în care copilul să-şi aleagă interesele spre care să se îndrepte.