Ce este atât de special la timpul special?
„Îi ofer copilului meu suficientă atenție. Ce este atât de special la acest timp special?” – este una dintre întrebările pe care le-am primit de la părinți.
În fapt, timpul special este neprețuit. Prin timp special îți manifestezi dragostea necondiționată față de copil și îi arăți acestuia cât de important este pentru tine, iar el simte aceste lucruri și cu ajutorul lor reușește să se dezvolte armonios.
Fiecare părinte care a început să facă timp special cu copilul său mi-a spus că vede schimbări semnificative în comportamentul copilului și că relația lor s-a îmbunătățit.
„Am aplicat timpul special. A fost fantastic. Băiețelul meu a fost înnebunit. Iar la școală are un obiect numit „Dezvoltare personală” și a întâlnit în carte întrebarea „Ce-ți place ție cel mai mult?”. Iar el a zis acolo „timpul special cu mama”. Deci… a fost fantastic.”
Lavinia
De multe ori, părinții îmi spun că cel mic pare să privească acest timp special ca pe un nutrient esențial. Într-un fel chiar este; dar este un nutrient emoțional.
Cum așa?! Da, trăim într-o societate stresantă, care ne deconectează de la noi și care strică acel echilibru interior, iar timpul special vine să vindece. El este un antidot pentru toată dezordinea din viața noastră și pentru tot stresul din viața de zi cu zi, un antidot atât pentru părinte, cât și pentru copil.
Ce face de fapt timpul special să fie atât de special?
- Ne reconectează cu copilul, după separările de peste zi (timpul petrecut la grădiniță, timpul în care nu-i acorzi atenție pentru că gătești sau te uiți la TV, momentele în care este supărat ș.a.m.d.). Această reconectare îl face pe copil mai bucuros și mai cooperant.
- Îi oferă copilului experiența prezenței totale, pline de atenție și iubire a părintelui (care în cele mai multe cazuri este superficială).
- Îi oferă copilului un cadru potrivit pentru a lucra cu emoțiile și stările sale (cum ar fi sentimentul de neputință, sau teama că părinții nu-l mai iubesc, gelozia față de frate ș.a.m.d). De exemplu, este recomandat să setăm anumite zile în care folosim acest „timp special” pentru a face ce vrea copilul și îl lăsăm pe el să decidă ce vom face. Această tehnică ne ajută să alungăm sentimentul de neputință resimțit de copil, care îi este insuflat atunci când i se spun lucruri precum: „nu poți”, „ești mic”, „trebuie să crești mare pentru a putea să…” ș.a.m.d.
- Ne ajută să devenim mai empatici cu cel mic, reușind să înțelegem lucrurile din punctul lui de vedere, iar asta crează o conexiune mai puternică între noi și copil.
- Construiește încrederea și sentimentul de parteneriat între părinte și copil, ceea ce îl ajută pe cel mic să aibă încredere și în el însuși.
- Îl convinge pe copil că el este într-adevăr important pentru părinte. Tu știi că el este cel mai important pentru tine, dar de multe ori el nu știe și atunci trebuie să îl convingem de acest lucru.
Copilul are nevoie de acest timp special pentru a se reconecta cu fiecare părinte, nu doar cu mama sau doar cu tata, ci pe rând, cu fiecare dintre ei.
Cât de des trebuie să folosim timpul special?
Este bine să facem „timp special” ori de câte ori putem. Ideal ar fi să ne conectăm cu copiii în fiecare zi, dar și o dată pe săptămână va produce rezultate. Putem să ne gândim la timpul special ca la o întreținere preventivă a echilibrului în familia noastră.
Cum procedăm când vrem să facem acest timp special?
Iată câteva lucruri pe care eu și părinții cu care lucrez le aplicăm:
- Când începem să folosim acest instrument, le vom spune copiilor că vom avea parte de un timp special, petrecut cu fiecare dintre ei (separat). Și le explicăm puțin ce înseamnă acest timp special. Atunci când facem timpul special cu unul dintre ei, ceilalți vor fi implicați în alte activități, sau vor petrece timpul cu celălalt părinte, cu bunica, bona sau altcineva apropiat.
- Trebuie să stabilim clar cât va dura timpul special. Este recomandat să începem cu 5-10 minute. Fiind mai scurt, timpul special nu-i va da ocazia copilului să se plictisească și atunci el va dori să petreacă zilnic acest timp de calitate cu părintele. Este important să stabilim cu copilul când se desfășoară și cât durează timpul special și să setăm ceasul sau cronometrul pentru a ști când se termină.
- Este important să facem acest timp special când venim de la serviciu și abia apoi să ne ocupăm de alte lucruri. Astfel, copilul își ia de la noi energia de care are nevoie și apoi el se va juca cu fratele, va colora sau va face o anumită activitate care îi face plăcere, iar noi vom putea fi implicați în alte activități. Dacă amânăm timpul special pentru mai târziu, copilul va încerca toată seara să obțină atenția noastră, iar noi ne vom chinui să împăcăm și capra și varza.
- Îi spunem copilului că suntem ai lui pentru următoarele 10 minute. Apoi, dacă este cazul, îi spunem care sunt lucrurile pe care nu le putem face. Îi dăm posibilitatea să facem tot ce vrea el, însă noi setăm limitele (exemple: jucatul pe tabletă, mâncatul bomboanelor sau altă limită pe care o considerați necesară).
- Înainte de a începe, ne închidem telefoanele, ne deconectăm de la orice altă activitate și ne pregătim să-i oferim copilului atenția noastră 100%.
- Rezistăm nevoii de a ne judeca sau evalua copilul. Nu preluăm controlul, nu oferim sfaturi sau sugestii, decât dacă copilul ne ghidează înspre acest lucru. Doar îi arătăm copilului că îl vedem și că îl iubim așa cum este el. Chiar dacă nu o spune, copilul simte dacă suntem sau nu cu adevărat prezenți în tot acest timp petrecut împreună.
- Este recomandat să alternăm zilele în care folosim timpul special pentru a face ce vrea copilul cu cele în care decidem împreună ce activități interesante vom face în acest timp. În ziua în care decidem împreună cu copilul ce vom face, avem ocazia perfectă să inițiem jocuri pentru râs, inteligență emoțională și conectare.
Iată câteva teme pe care le putem folosi:
Puterea: „Nu poți fugi de mine. Hei, unde te duci? Ești prea rapid pentru mine…”.
Sau joacă baschet și lasă-l să câștige. Astfel îl vei face să se simtă mai puternic.
Rebeliunea, controlul și încălcarea regulilor: „Vai, nuuu! Acum trebuie să-ți dau 7 pupici. Îi vrei pe năsuc sau pe obrăjori?”.
Frica: Copilul este monstrul înfricoșător care vine să mă prindă: „Ah, m-am împiedicat … Nu mă prinde! Nu mă prinde!”.
Pe lângă conectare, un alt scop al timpului special este chicotul, care eliberează anxietatea sau stresul în general.
De asemenea, vă puteți juca de-a școala. Lasă-l să fie învățătorul și să te ghideze el. S-ar putea să-ți dea o mulțime de teme sau să te certe când nu știi răspunsul. Vei înțelege cum percepe el școala și relația cu învățătorul. Sau joacă baschet și lasă-l să câștige. Astfel îl vei face să se simtă mai puternic.
- Nu structurați timpul special! Folosiți cărți, computere sau dispozitive mobile, doar dacă copilul vă solicită în mod special acest lucru. Conectare va fi mult mai puternică dacă nu folosiți aceste dispozitive.
- Terminați timpul special în momentul în care sună timerul. Dacă cel mic nu acceptă că timpul special s-a terminat, explicați-i că urmează să faceți altă activitate și că veți relua timpul special cu el mâine la aceeași oră. Oricât de greu ar fi, trebuie să încheiați timpul special atunci când timpul a expirat. În timp, copilul va înțelege și își va dezvolta flexibilitatea. Însă, dacă face o criză, luați-l în brațe și oferiți-i atenția necesară, ca și cum i-ați oferi o prăjitură după masă, însă explicați-i că timpul special s-a terminat și că îl veți relua mâine. Astfel copilul înțelege că lucrurile plăcute au un caracter ciclic. Înțelegând asta copilul își reduce anxietatea de separare.
Așadar, de ce este atât de special acest timp special?
Pentru că el crește nivelul de conectare între părinte și copil, va transforma total relația voastră în bine. Îi va crește încredere în sine, îl va învăța că este puternic și că lucrurile bune se vor repeta.