Când ești părintele unui copil diferit, unic și „ciudat”…
În mijlocul unei cine la restaurant, o fetiță este convinsă că a cânta pe mese, cât o țin plămânii ei mici, este un lucru perfect normal.
Albert este mai încăpățânat din fire și refuză să îmbrace geaca, deși încă este frig afară. El își argumentează, totuși, alegerea, spunând că sunt și alți copii îmbrăcați în haine mai subțiri.
Steven primește două trenulețe cadou de la tatăl său. După câteva minute de joacă, își dă seama că lucrurile ar deveni mult mai interesante dacă trenurile se prăbușesc, ceea ce se și întâmplă… în mod repetat.
Probabil, te gândești că acești copii se dezvoltă anormal și că vor avea probleme serioase de comportament odată cu trecerea anilor. Însă, acestea sunt momente reale din copilăria unor oameni de succes, este vorba despre Madonna, Albert Schweitzer și Steven Spielberg.
Ce înseamnă, de fapt, să fii normal? Cine definește normalitatea? Unii copii sunt mai „ciudați”, sunt considerați așa pentru că se comportă vizibil diferit de majoritatea copiilor de vârsta lor. Sunt creativi, înțelepți și curajoși, dar sunt nevoiți, totodată, să lupte cu barierele sociale, cu respingerea celorlați și etichetele care, de multe ori, le aduce frustrare sau sentimentul de singurătate. Într-o lume în care conformismul este singura realitate acceptată, acești copii speciali, unici, talentați nu sunt întotdeauna validați, acceptați și iubiți necondiționat.
Ce facem noi, părinții, pentru a ne ajuta copilul să crească fericit și echilibrat? Cum îl ajutăm să facă față aceste bariere în mare parte sociale?
Ce faci când copilul tău este diferit?
În primul rând, după cum o spun de multe ori și în articole și în cadrul evenimentelor, înainte de a lua orice decizie, înainte de atrage concluzii, ne delegăm rolul de observator. Pur și simplu observi cu atenție comportamentul copilului, fiziologia, limbajul, gesturile, mișcările ochilor – fără să judeci, fără să intervii.
Pe măsură ce urmărești dezvoltarea copilului, vei descifra comportamentul copilului, vei înțelege motivele și cauzele care duc la aceste comportamente, vei ști dacă și când ceva nu este în regulă.
Exemple de comportamente care ne spun că există o problemă:
- Copilul este retras și extrem de liniștit;
- Copilul este foarte agitat, încearcă să atragă atenția prin orice mijloace;
- Dificultatea de a înțelege limbajul non-verbal, cum ar fi gesturile sau expresiile feței;
- Întârzierea dezvoltării abilităților motorii sau dificultatea de a executa acțiuni fizice simple, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul pe dinți șamd;
- Sensibilitatea ridicată: copilul este deranjat de zgomote nu foarte puternice, precum sunetul vântului; sau este iritat de strălucirea soarelui;
- Obsesia: vrea să joace un singur joc în mod repetat, pentru perioade lungi de timp.
Dacă crezi că ar putea exista o problemă care stă la baza comportamentului neobișnuit al copilului tău, recomandarea mea este să consulți un specialist cât mai devreme posibil. De multe ori părinții evită să consulte un specialist din teama că oamenii îl vor eticheta pe copil, iar el va ducea această povară pe umeri întreaga viață. Însă, consultarea unui specialist nu are ca scop suprem diagnosticarea; acest lucru îl ajută pe părinte să descopere, de asemenea, punctele forte ale copilului, abilitățile lui, trăsăturile lui unice – iar părintele reușește în acest fel să-și cunoască și să-și înțeleagă copilul mai bine. Acest lucru nu poate să ducă decât la dezvoltarea mult mai corectă a copilului și la crearea unei relații de atașament părinte-copil sigură și echilibrată.
Este fericit copilul meu?
Acesta este al doilea lucru important pe care ar trebui să-l facem, după observare, pentru a înțelege natura problemei și dacă într-adevăr există o problemă, și anume să ne adresăm următoarea întrebarea: „Este fericit copilul meu?”. Dacă este fericit, dacă lui îi place cine este și cum este și comportamentul lui nu are efecte negative asupra celorlalți copii, atunci ar trebui să știm că nu este vorba de probleme reale.
Încearcă să porți discuții deschise cu toți membri familiei, iar dacă ai mai mulți copii, asigură-te că fiecare are și un spațiu personal, un spațiu al său, unde se simte confortabil și are sentimentul de control asupra lucrurilor sale. Prin acest lucru, îi oferi putere personală, îi dai ocazia să seteze limite față de ceilalți frați și asta îl ajută în procesul de dezvoltare.
De asemenea, este important să înțeleagă că ești acolo pentru el oricând și că va primi suportul tău de fiecare dată când are nevoie de un sfat, înțelegere, afecțiune șamd.
Comportamentul „ciudat” poate fi și o consecință a unor dificultăți pe care le întâmpină într-un anumit mediu, cum ar fi la școală.
În acest caz, trebuie să investigăm problema și să găsim o soluție cât mai repede posibil. Despre aceste lucruri am vorbit și în articolul cu cyberbullyingul, pe care îl poți citi aici.
Însă, chiar dacă acest comportament neobișnuit este legat doar de predispoziția naturală a copilului tău, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a face lucrurile mai ușoare pentru amândoi.
- Ajută-ți copilul să-și găsească sau să-și definească un model de persoană la care să se raporteze, cu care să se identifice pe anumite zone.
- Creează o „fereastră” de comunicare între tine și copil, care să stea în permanență deschisă. Astfel, el îți va împărtăși ce simte legat de persoana care este sau despre ce crede că este neobișnuit sau anormal.
- Intervin-o atunci când este necesar. Copiii care au un comportament mai diferit sunt de multe ori ținta agresiunii fizice, psihologice sau poate fi marginalizat, în special la școală. Așa că trebuie să fii atentă la ce i se întâmplă.
- Ajută-l să-și descopere abilitățile și talentele sale unice și pune-i la dispoziție instrumente de dezvoltare socială și personală.
- Învață-l să-și gestioneze impulsurile, că există un loc și un moment potrivit pentru orice activitate. De exemplu, dansul este minunat, dar nu în timpul orei de matematică.
- Arată-i că îl accepți în totalitate și că îi vezi strălucirea, că este special și unic și că acest lucru este minunat.
- Explică-i că noi toți suntem diferiți și că acest lucru vine cu foarte multe avantaje și bucurii.
Dacă încă nu te-ai liniștit cu privire la comportamentul copilului tău, scrie-mi povestea ta sau ce te neliniștește pe contact@ninasofian.ro, iar eu voi încerca să includ răspunsuri pentru întrebările tale în următoarele articole, astfel încât tu să înțelegi mai bine ce se întâmplă cu copilul tău și dacă este cazul să te îngrijorezi.
Trebuie să-ți spun, de asemenea, că o evaluare complexă și corectă nu este posibilă întotdeauna din spatele ecranului și ar putea fi necesare ședințele de Parenting Coaching.
