“Copiii voştri nu sunt ai voştri.
Sunt fii şi fiice ale Vieţii care tânjeşte chiar după ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi, şi chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparțin.
Le puteţi dărui dragostea voastră, dar nu şi gândul vostru.
Căci ei au propriul lor gând.
Le puteţi găzdui trupurile, dar nu şi sufletele,
Căci sufletele lor sunt găzduite în casa zilei care va să vie, pe care voi nici chiar în vis nu o puteţi cunoaşte.
Va puteţi strădui să fiţi ca ei, dar să nu căutaţi a-i face pe ei asemeni vouă.
Căci viaţa nu merge înapoi şi nici nu se împotmoleşte în ziua ce a trecut .
Voi sunteți arcuri, iar ei săgețile însuflețite pe care le trimiteți înainte. Arcașul ochește ţinta în nemărginire şi va încovoaie cu puterea sa pentru că ale Lui săgeți să zboare cu iuțeala în depărtări.
Cu bucurie lăsaţi mâna Arcaşului să va-nconvoaie,
Căci aşa cum El iubeşte săgeata zburătoare, la fel iubeşte arcul care îl ascultă”.
