Un bătrân, dorind să vândă 4 cățeluși, lipește un afiș pe stâlpul din fața curții cu poza cățelușilor și anunțul de vânzare.

Într-o zi, un băiețel de vreo 10 ani se oprește în fața afișului, sună la poartă și, când proprietarul iese, îi spune acestuia că ar dori să cumpere și el un cățeluș.

• Înțeleg, dar un astfel de cățel costă 80 de lei, spune proprietarul.

Scotocindu-se prin buzunare, scoate două bancnote de 50 de lei și spune:

• În regulă. Îmi ajung banii. Pot să-i văd?

Încuviințând din cap, domnul deschide poarta mai larg și îl conduce pe copil spre cușca cățelușilor.

Când se apropie de cei 4 căței, observă un ghemotoc mic de păr care venea spre el șchiopătând – era un cățeluș mai mic, dar șchiop.

• Pe acesta l-aș vrea, dacă se poate, spune copilul, arătând spre cățeluș.
• Micuțule, dar n-ai vrea un cățel care să se poată juca cu tine, care să alerge? De ce îl vrei pe cel șchiop?

În acel moment, copilul își ridică pantalonii, lăsând un picior descoperit, care era susținut în poziția corectă de două tije metalice și un bocanc special, făcut la comandă, și spune:

• Vedeți, domnule, eu nu alerg prea bine. Și cred că are nevoie de cineva care să-l înțeleagă.

Cu lacrimi în ochi, bătrânul a ridicat cățelulșul cel mic și i l-a încredințat copilului, fără să accepte nimic în schimb.

De multe ori, sunt întrebată despre cum să-i învățăm pe copii empatia. Și înțeleg de ce. Empatia este o abilitate importantă. Este abilitatea de a te transpune în pielea cuiva, de a recunoaște emoțiile celuilalt, de a înțelege ce simte acea persoană. Această abilitatea ne ghidează în comunicarea cu ceilalți și ne ajută să reacționăm într-un mod benefic atât pentru noi cât și pentru persoana din fața noastră.

În plus, există studii despre empatie care atestă faptul că oamenii sunt mai entuziasmați de rezultat atunci când ating un obiectiv prin colaborarea cu ceilalți decât atunci când reușesc singuri.

Care sunt emoțiile și stările care stau în spatele comportamentului?

Acesta este primul lucru pe care trebuie să ne concentrăm atunci când încercăm să-l învățăm pe copil ce este empatia – care este mecanismul din spatele comportamentului.

• Simți că a fost rea cu tine? Poate s-a trezit prea devreme și este mai morocănoasă azi. Știi cum e să te trezești mai devreme decât ai vrea, nu-i așa?

Când copilul înțelege mecanismul emoției (ce l-a determinat pe celălalt să reacționeze într-un anumit fel?), el este mult mai relaxat și mai protejat de ce se întâmplă în jurul lui, pentru că nu mai ia lucrurile atât de personal. Tot din același motiv, devine mai blând cu ceilalți și nu-i mai judecă atât de aspru.

Puterea exemplului

Copii învață ceea ce trăiesc. Dacă ești tolerant cu el, copilul învață toleranța. Dacă ești răbdător… la fel. Puterea exemplului este o altă metodă prin care îi putem învăța pe copii empatia.

Așadar, asigură-te că ai o relație bazată pe înțelegere și respect cu copilul și că înţelegi nevoile sale şi cum trebuie să răspunzi acestora.

Inteligența emoțională

Empatia stă mână în mână cu inteligența emoțională. Iar copii devin inteligenți emoțional atunci când trăiesc într-un mediu adecvat, când sunt validați, înțeleși, iubiți necondiționat și când părintele reușește să construiască o relație de atașament sigur.

Acei copii care se simt în siguranţă în relaţia cu părinţii lor reuşesc să facă mult mai uşor faţă provocărilor vieţii. Copiii au nevoie să fie într-o relaţie coerentă şi sigură cu noi părinţii, pentru a simţi că sunt importanţi şi contează în mod absolut pentru noi, iar asta înseamnă de fapt un atașament sigur.

Așadar, este important să ne asigurăm că le oferim copiilor noștri toate resursele necesare pentru a învăța empatia, evitând să ne setăm așteptări și încercând mai degrabă să le oferim support și înțelegere.

Povestea terapeutică și jocul terapeutic

Despre poveste și joc ca instrumente terapeutice am mai vorbit. Ce nu am spus atunci este că, pe lângă puterea acestora de vindecare și cea de a revela ce simte copilul, ele au capacitatea de a-l învăța pe copil empatia.

Prin puterea metaforei, copilul vizualizează storyline-ul și empatizează cu personajele inventate. Noi, părinții, putem să-i ghidăm pe copii spre a înțelege cum se simte fiecare personaj prin folosirea epitetelor și descrierea cât mai vizuală a stărilor și emoțiilor personajelor: plângea atât de tare că lacrimile i-au udat tricoul; s-a bucurat atât de mult când l-a văzut pe Albert, încât a început să sară în sus de fericire…

Poți citi și articolele despre jocul terapeutic și povestea terapeutică.

Când vine vorba de copii, nu există o rețetă a succesului. Lucrurile prezentate în acest articol sunt doar câteva dintre multitudinea de instrumente pe care le putem folosi pentru a-i învăța pe copii empatia.

Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să te dezvolți personal și să te informezi. Să te dezvolți personal, să te detașezi și să te observi pe tine în viața de zi cu zi și în relația cu el poate fi foarte revelator. Poți vedea zonele pe care trebuie să crești și cum îl poate ajuta dezvoltarea ta pe copil, ce impact poate avea asupra propriei lui evoluții… Fii omul care ai vrea să fie copilul tău când va crește și copilul tău va învăța mult mai ușor lecțiile pe care încerci să i le predai. Dezvoltarea personală a părintelui este o temelie foarte rezistentă, pe care poți așeza liniștită cărămizi de informație și discernământ pentru a construi învățăturile potrivite pentru copilul tău.