De ce să înlocuiești sfaturile cu povestea terapeutică?!

Povestea terapeutică este un instrument pe care, din păcate, părinții îl folosesc destul de rar în comunicarea cu copiii. Aceștia își doresc mai degrabă o baghetă magică prin care să rezolve numaidecât plânsetele copilului, crizele de dinainte de grădiniță, violența manifestată față de alți copii și lista poate continua. Contrar așteptărilor, o măsură drastică și imediată pentru a corecta comportamentul copilului nu este cea mai bună soluție.

De multe ori, nouă, ca părinți, ne e greu să înțelegem că în spatele acestor probleme de comportament se ascund dureri emoționale, frici, frustrări, anxietate, traume ș.a.m.d. Chiar și „un aparent moft” („Nu îmi place bluza asta, nu mă duc la grădi!”) poate să ascundă adevărate probleme interioare, care nouă ni se par neînsemnate (în exemplul de mai sus, copilul poate simți că îl iubești mai puțin, pentru că în ultima vreme nu i-ai acordat suficient timp, și prin refuzul de a se îmbrăca el încearcă să-ți atragă atenția).

Mie mi s-a întâmplat să îi duc dimineața la grădiniță și unul dintre ei să-mi spună: „Păi da! Pe noi ne lași aici și tu te plimbi prin oraș toată ziua și faci ce vrei”. Ei aveau impresia că pentru mine toată săptămâna este ca o zi de duminică, iar pe ei îi las acolo, unde au un program fix și multe activități.

Ce putem face noi, părinții?

În aceste situații, ca în orice alt aspect al vieții, este recomandat să tratăm cauza și nu efectul. Acest lucru înseamnă să vindecăm rana emoțională, un proces care cere timp, răbdare și multă dragoste.

Există 3 instrumente pe care le putem folosi în relația cu cel mic, atât pentru rezolvarea problemelor emoționale, cât și pentru prevenirea acestora:

• jocul terapeutic,
• povestea terapeutică,
• timpul special.

Primele două instrumente, jocul terapeutic și povestea terapeutică, folosesc metafora și simbolul pentru a trece de filtrele și rezistențele conștiente ale copilului. Metaforele se vor adăposti în siguranța subconștientului, de unde își vor produce efectele de vindecare atunci când copilul va fi pregătit.

Povestea terapeutică. Ce este și cum funcționează?

Povestea terapeutică este și ea tot o poveste, una care folosește metafora și simbolurile pentru a transmite o morală, pe care copilul o învață experiențial și o aplică în situațiile de viață pe care le întâlnește sau le experimentează.

Prin puterea exemplului, copilul asociază inconștient situațiile întâlnite sau experimentate în viața reală cu anumite experiențe ilustrate în poveste. Prin deducții proprii, fără a primi indicații directe, copilul descoperă soluții pentru problemele sale sau înlocuiește premisele/concluziile nesănătoase cu unele benefice. De exemplu un gând conștient sau mai puțin conștient precum „mami nu mă iubește pentru că mă lasă la grădi în fiecare dimineață, să scape de mine” poate fi transformat într-un gând pozitiv de tipul: „mami mă iubește foarte mult și mă aduce la grădi în fiecare dimineață, ca eu să-mi fac prieteni, să mă joc cu ei și să învăț lucruri noi”.

Scopul poveștii terapeutice poate fi informarea, educarea, vindecarea sau dezvoltarea personală a copilului.

Acest instrument prețios ne ajută să prevenim sau să vindecăm dureri, frici, dorințe neîmplinite, culpabilități sau invidii ale copilului ce riscă să rămână în subconștient și să se cronicizeze. Prin acest tip de poveste, ajutăm copilul să împace propriile sale trăiri cu cerințele realității externe, deloc ușoare în unele cazuri.

Cum funcționează povestea terapeutică?

Ei bine, fiecare lob din creier are zone din cortexul de asociație. Aceste zone fac posibile toate procesele noastre mintale superioare, cum ar fi gândirea, vorbirea, memoria etc. Așadar, toate raționamentele, concluziile, premisele se fac prin asocierea cu ceva deja întâmplat, trăit, experimentat și stocat în miile de sertare din arhiva creierului. Deci, este suficient ca un detaliu al unei situații să semene cu o experiență trecută și cortexul de asociație o va încadra și clasa ca făcând parte din acel sertar cu evenimente.

Aceste asocieri au loc în mare parte în inconștient, acolo unde noi nu avem acces. Ele pot declanșa reacții spontane: comportamente neadecvate, frici, coșmaruri etc.

Povestea terapeutică crează asocieri sau rescrie asocieri mai vechi în același mod, însă, de data aceasta, într-un mod benefic sănătății emoționale.

Povestea terapeutică dă rezultate pentru că…

• Povestea terapeutică nu te judecă, nu te acuză, nu îți cere nimic. Nimeni nu îți impune nimic. În povestea terapeutică personajele sunt cele observate și analizate (lor le poate fi teamă că vor fi judecate, nu copilului). Acest lucru creează o stare de relaxare, care-l ajută pe cel mic să devină deschis și total sincer în comunicarea cu părintele, renunțând la mecanismele de apărare.
• Povestea „păcălește” mecanismele de apărare ale conștientului, spunându-i acestuia că nu este vorba despre el, ci despre personajele din poveste. Atunci, copilul obține acces la multitudinea de soluţii depozitate în subconștient.
• Copilul învață să-și rezolve propriile probleme cu ajutorul exemplelor și a experiențelor (pe care le regăsim în povestea terapeutică, reprezentate într-o formă pozitivă și benefică sănătății emoționale a celui mic).

Prin subtila asociere, copilul se autoidentifică cu personajele și descoperă noi moduri de a privi lumea și de a reacționa în situații asemănătoare.

Primul pas în rezolvarea unei probleme este să înțelegem acea problemă, abia după aceea ne putem gândi la o soluție. Este nevoie să înțelegem ce simte copilul, fie că acel lucru este rezultatul unei experiențe traumatizante sau doar al unei percepții greșite despre o întâmplare.

Intervențiile pe care copilul le face în timpul poveștii sau pe baza acesteia vor relata ce simte el în legătură cu un anumit lucru, comportament, o anumită persoană sau experiență.

Spre exemplu, putem folosi povestea terapeutică pentru a descoperi dacă cei care interacționează cu copilul au un comportament greșit sau care-l afectează pe acesta (putem fi noi cei care acționăm greșit, poate fi un alt copil, poate fi educatoarea sau oricine altcineva).

Dacă am identificat problema, putem folosi povestea terapeutică pentru a-l ajuta pe cel mic să depășească momentul sau să privească lucrurile într-o manieră pozitivă, putem atenționa persoana care greșește să-și schimbe comportamentul față de copil.

Sfaturi pentru părinți:

• Încearcă să „povestești” povestea terapeutică, fără a transmite ideea că o citești (chiar și atunci când citești, evită să transmiți acest lucru).
• Alege povestea terapeutică după situația cu care te confrunți și pe care îți dorești să o soluționezi. Există povești terapeutice despre divorțul părinților, adopție, iubire, curaj, perseverență, încredere în forțele proprii, boală și vindecare.
• Spune povestea terapeutică împreună cu cel mic. Lasă-l să intervină și să-și aducă contribuția în explicarea acțiunilor. Copilul poate aduce anumite completări sau modificări, pentru a detalia inconștient propriile experiențe (exact cum spuneam și la jocul terapeutic). Noi trebuie să integrăm aceste modificări în poveste, să le completăm atunci când este nevoie, pentru ca povestea să fie într-adevăr terapeutică.

Ca mamă și ca psiholog, am învățat să înlocuiesc sfaturile cu povestea terapeutică. Iar mai jos, găsești câteva link-uri către trei povești terapeutice scrise cu drag pentru tine și copilul tău:

• Îți iei zborul când ești pregătit;
• Alcibiade;
• Mica stea.