„Mami, nu e nimic, nu te speria! E doar o ceașcă.” Urmăream cu ochii mari și somnoroși, secvență cu secvență, cum elixirul dimineții se prelinge pe podea. Apoi l-am simțit lângă mine, uitându-se cu ochii lui negri și curioși. A venit într-un suflet la mine să mă îmbrățișeze. Era acea îmbrățișare caldă și liniștitoare care transformă până și cele mai mari probleme în nimicuri. Așa începea pentru mine acea dimineață ploioasă, când, după o noapte de somn în reprize, am lovit din neatenție ceașca de cafea, așezată pe colțul mesei.
Starea mea se schimbase complet. I-am zâmbit incontrolabil și l-am luat imediat în brațe. Simțeam un mix de fericire și mulțumire sufletească, diferit de tot ceea ce experimentasem până atunci. În minte mi se derulau zeci de amintiri cu lucruri sparte de băieți din greșeală. Îmi amintesc cum le spuneam, de fiecare dată, că cel mai important este ca noi să fim în siguranță. La început, era nevoie să oprim plânsul; copiii simt un disconfort la auzul zgomotelor puternice, iar plânsul apare ca reflex la această stare. Apoi, le explicam cum putem evita aceste întâmplări și cât de important este să fim atenți.
Acum, mă uitam la el și mă simțeam încurajată și susținută. Deși era vorba de o simplă stângăcie, eram de-a dreptul impresionată de felul în care copiii învață din ceea ce trăiesc. I se părea atât de firesc să îmi arate, în acel moment, iubire. Venise timpul să primesc ceea ce am oferit.
„Mami, nu e nimic, nu te speria! E doar o ceașcă.”
Copiii devin ceea ce trăiesc. Dacă reacționezi empatic cu ei, vor face la fel în situații similare. Dacă le arăți toleranță și înțelegere atunci când au nevoie, vor învăța că emoțiile celuilalt sunt importante și vor putea fi toleranți atunci când este nevoie. Acest pui de om mi-a arătat că, undeva acolo, în sufletului lui, acea sămânță de iubire și empatie pe care am sădit-o a început să dea roade.
Tu ce lucruri ai învățat de la copilul tău?
Scrie și tu o întâmplare în care copilul tău te-a surprins în mod plăcut, în secțiunea de comentarii!
