Parentingul și tatăl modern
Tăticul de azi nu mai este fermierul tradițional, căsătorit; nu mai este singurul responsabil de bunăstarea familiei. El poate fi singur sau căsătorit; angajat, businessman sau casnic; gay sau heterosexual; poate fi părinte adoptiv sau părinte biologic; sau poate fi un îngrijitor capabil care lucrează la un centru de copii abandonați. Cercetările în domeniu arată că implicarea activă a tatălui în creșterea și educația copiilor contribuie la o dezvoltare mai corectă a copilului din punct de vedere social, intelectual și emoțional.
Ce schimbări a produs implicarea taților în creșterea copiilor?
Tendințe economice
Cu două – trei secole în urmă, rolul taților se rezuma la a susține familia din punct de vedere financiar, a oferi educația necesară prin mijloacele disponibile și a transmite copiilor valorile morale și religioase. Odată cu industrializarea și urbanizarea, tații s-au distanțat de gospodărie și de familiile lor. Rata de abandon a crescut atât de mult că au început să se dezvolte programe de asistență socială pentru femeile văduve sau necăsătorite cu copii și pentru copiii abandonați.
În deceniile trecute, rolul femeilor în emisfera economică a influențat puternic rolul taților. Procentul femeilor angajate sau în căutarea unui loc de muncă s-a dublat (de la mai puțin de 33% până la peste 60%). Dezvoltarea lor din punct de vedere financiar a redus și mai mult necesitatea sprijinului patern în familie. În paralel cu creșterea autonomiei femeilor, scăderea fertilității, creșterea ratelor de divorț și recăsătorire și nașterea în afara căsătoriei au dus la această tranziție de roluri. Tăticii de astăzi au început să preia roluri foarte diferite de cele pe care le aveau tații generațiilor trecute.
Schimbări în privința rolurilor de îngrijire
Din punct de vedere istoric, cercetarea privind dezvoltarea copilului s-a concentrat mai mult pe receptivitatea mamei în ceea ce privește nevoilor copiilor. Cu toate acestea, în ultimii 20-30 de ani, cercetările au început să vizeze din ce în ce mai mult tăticii.
Un studiu realizat de Institutul Național pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltarea Umană (NICHD) a constatat că tații au avut tendința să se implice mai mult în îngrijirea copilului atunci când:
- au lucrat mai puține ore decât alți tați; au avut caracteristici psihologice pozitive (de exemplu: stimă de sine ridicată, nivel de depresie redus);
- mamele au lucrat mai multe ore decât alte mame;
- când copiii erau de sex masculin.
Cele mai multe cercetări privind rolul părinților arată că relația de atașament tată-copil are o influență directă asupra dezvoltării copiilor și că este la fel de importantă ca relația de atașament mamă-copil.
Dragostea tatălui îi ajută pe copii să se dezvolte din punct de vedere social, emoțional și cognitiv. În plus, copiii care primesc mai multă dragoste de la tații lor sunt mai puțin susceptibili de probleme de comportament sau abuz de substanțe în adolescență.
Tații casnici
Numărul taților casnici crește într-un ritm rapid (crescând cu peste 50% în ultimii ani). Pentru mulți tați, decizia de a sta acasă cu copiii lor se datorează:
- libertății financiare (câștiguri mari cu investi’ii minime de timp);
- dorința lor de a se ocupa de copii;
- teama de a apela la o bonă.
Majoritatea taților casnici se simt confortabil cu acest statut.
Divorțul și tații-vitregi
În cazurile de divorț, adesea este dificil ca tații să mențină relația intactă cu copiii lor biologici. Cei mai mulți tați divorțați nu primesc custodia copiilor lor. Ca urmare, păstrarea intactă a rolurilor lor ca părinți poate fi dificilă datorită reducerii timpului petrecut împreună cu copiii.
Din fericire, vizita taților după divorț a crescut în ultimele două decenii. Cu toate acestea, nu este vorba de frecvența de contact între tată și copil, ci de calitatea vizitelor care contribuie la bunăstarea copilului. Cercetările au constatat că factorii cheie care contribuie la dezvoltarea sănătoasă a copiilor după divorț includ:
- parentingul adecvat (tatăl asigură sprijin emoțional copilului, monitorizează activitățile acestuia);
- timp suficient petrecut cu fiecare părinte;
- măsuri legale adecvate în ceea ce privește custodia;
- părinți sănătoși din punct de vedere psihologic;
- absența conflictelor părinte-copil.
Tații-vitregi pot întâmpina multe dificultăți în noile lor roluri ca părinți. Ei trebuie să găsească un echilibru în ceea ce privește menținerea unor relații sănătoase cu fostele soții și copiii biologici, fără ca acest lucru să afecteze relația cu noii parteneri și copiii acestora.
Cercetările arată că familiile cu copii din căsătorii diferite contribuie corect la dezvoltarea copiilor atunci când cei doi au o relație solidă și reușesc să-și construiască corect căsnicia și echilibrul familial.
În concluzie, tatăl modern poate contribui destul de mult la sănătatea și dezvoltarea copiilor săi prin menținerea unei relații sănătoase cu celălalt părinte (chiar și în cazul unui divorț), oferindu-le acestora suportul emoțional și financiar necesar, și cel mai important, rămânând prezenți în viețile lor.
