Părinții, copiii și tehnologia

Copiii cresc într-o lume în care tehnologia înseamnă informație, prieteni, distracție, comunicare, dar și multe pericole. Așa că, într-o lume a virtualului, parentingul pare să devină din ce în ce mai complex, iar părinții își pun din ce în ce mai multe întrebări cu privire la cum ar trebui să abordeze tehnologia în relația cu copilul.

Deși se plictisesc incredibil de repede, copiii sunt capabili să stea în fața unui ecran ore întregi. Jocurile video și diferitele aplicații folosite de copii le oferă acestora „plăcere” și lucruri cu care nu pot intra în contact în lumea reală.

După cum am spus și la evenimentul „Părinții, copiii și tehnologia”, organizat de Social Moms, foarte mulți preșcolari știu să utilizeze aproape orice gadget de ultimă generație încă de dinainte să învețe cum să-și lege singuri șireturile. Îmi place să spun că ei sunt departamentul de cercetare și dezvoltare a speciei umane. Și dacă ne gândim la tehnologie ca mijloc de învățare, ei bine preșcolarii au niște abilități mai importante decât acelea de a învăța literele și numerele; ei învață cum funcționează minte celorlalți.

Preșcolarii sunt foarte creativi, inteligenți și chiar mai conștienți decât adulții. Ei lucrează mult pentru a înțelege și a integra toate informațiile cu care intră în contact zi de zi. Și este foarte important ca tehnologia să lase loc și creativității.

Recomand să înlocuim, atunci când se poate, desenele animate cu povestea sau jocul terapeutic. Pentru că, dacă desenele animate livrează material video, povestea și jocul solicită imaginației copilului să creeze imagini mentale pe baza informației primite. Iar acest lucru este foarte important în procesul de dezvoltare.

Școlarii, pe de altă parte, după cum arată studiile, petrec în medie cca. 7 ore jumătate pe zi în fața ecranelor, mai mult cu o oră și 17 minute decât în urmă cu 5 ani. Un pic cam mult ar spune unii dintre noi. Și atunci apare întrebarea:

Cât de mult e prea mult?

Uneori folosim tehnologia pentru a-l ține pe copil ocupat. Copilul vrea atenție, joacă, acțiune,  iar părintele este obosit și vrea puțină liniște. Așa că părintele îi dă telefonul, iar copilul se joacă liniștit. Nu e greșit să facem asta uneori. Dar, cât timp folosim tehnologia astfel? Cât de mult timp petrece copilul în fața ecranelor? Nu cumva abuzăm de tehnologie în relația cu copilul?

Pe de altă parte, prin a-i interzice accesul la tehnologie copilului nu facem decât să trezim și mai mult curiozitatea copilului și dorința acestuia de a explora lucrul interzis. Să nu-i oferim acces la tehnologie în propria ei eră generează frustrare. În plus, copilul se poate simți exclus din cercul de prieteni.

Așadar, este foarte important să înțelegem că orice extremă înseamnă dezechilibru. Iar noi, ca părinți, suntem datori să filtrăm accesul copiilor la tehnologie, nu să-l interzicem total. Copiii pot începe să exploreze gadgeturile, sau să urmărească desene animate în jurul vârstei de 2 – 3 ani, dar nu mai mult de 30 de minute pe zi.

În loc să interzicem accesul la tehnologie, îl putem ajuta să exploreze în siguranță. Însă, chiar dacă facem acest lucru, este important să stabilim și o limită de timp.

Cum evităm pericolele din mediul online?

Cyberbullyingul, conținutul cu impact emoțional puternic, pedofilia – sunt pericole care există și trebuie să facem tot ce putem pentru a diminua pe cât posibil riscurile. Ce putem face noi, părinții, pentru a evita aceste pericole? Am creat o listă cu 5 acțiuni de bază pe care un părinte conștient le face pentru a preveni abuzul din mediul online:

1. Avem o relație de atașament părinte-copil puternică și ne asigurăm că acesta are încredere în noi, astfel încât să ne povestească ce se întâmplă.
2. Ținem legătura cu prietenii săi și părinții acestora.
3. Suntem prezenți în viața școlară a copilului.
4. Îl ajutăm să înțeleagă limitele și rolul lor.
5. Ne luăm măsurile de siguranță din punct de vedere tehnic – instalăm aplicații de monitorizare.

Dacă totuși se întâmplă ceva, noi trebuie să fim pregătiți să observăm lucrurile neobișnuite. Faptul că este trist mai mult timp, este apatic, se izolează, are crize de furie, nu are poftă de mâncare, somatizează și orice semn neobișnuit ne spune că ceva nu este în regulă cu copilul.

În aceste situații, trebuie să observăm, să investigăm situația și să găsim soluția potrivită.

• Când am observat prima schimbare de comportament?
• Copilul a fost agresat în mediul online sau pur și simplu petrece prea mult timp pe internet?
• Puterea de concentrare a scăzut datorită unei probleme de sănătate, sau datorită timpului petrecut în fața ecranelor?

Modele pozitive

Indiferent de cum alegem să gestionăm relația parentingului cu tehnologia, este important să înțelegem că este mult mai sănătos pentru copil să-i oferim modele pozitive, decât să-l obligăm să acționeze conform cerințelor noastre. Dacă îi interzicem să folosească telefonul, lăsăm și noi telefonul din mână. Altfel, copilul va crede că el nu are voie să-l folosească doar pentru că este mai mic. Noi trebuie să ne asigurăm că el înțelege de ce accesul la tehnologie este limitat și să-i asigurăm un mediu în care poate desfășura alte activități, astfel încât acea restricție de moment să nu genereze frustrări sau copilul să înceapă să ne privească ca pe un părinte rău care nu vrea să-i dea ceva ce el își dorește.

Ceea ce facem acum pentru copilul nostru are efecte asupra comportamentului său din adolescență și chiar mai târziu. Pentru că eforturile repetate constant duc, ulterior, la un salt calitativ.

N-aș vrea să închei înainte de a mulțumi echipei Social Moms, organizatori ai evenimentului „Părinții, copiii și tehnologia”, pentru invitație și pentru ocazia minunată de a vorbi cu părinții despre tehnologie și parenting.

Pe curând,

Nina